Este în plină desfăşurare dezbaterea pe seama celor 7 eurocenţi care se vor adăuga la accizarea combustibilului. Au apărut imediat, fireşte, motive de îngrijorare cu privire la explozia preţurilor benzinei şi motorinei. Înainte însă de a recurge la câteva raţionamente economice, să desluşim puţin cum este cu accizele.
* Dileme fiscale, realităţi economice
Accizele există, în primul rând, la fel ca toate celelalte impozite de altfel, pentru că reprezintă o sursă de încasări bugetare. În al doilea rând, nu toate produsele sunt accizabile. Nu există accize instituite la pâine, carne, autoturisme sau cărţi. Există însă accize la alcool, tutun, carburanţi, bunuri de "lux", adică pentru anumite bunuri a căror cerere este relativ inelastică şi statul doreşte să-şi ia "partea leului" din comercializarea acestora. Fireşte, de aici pot apărea numeroase întrebări, apte să pună în dificultate orice politică fiscală (de exemplu, de ce blănurile sunt produse de lux, iar mănuşile sau pantofii de piele nu). Însă, dincolo de acestea, odată ce există accize şi produse (adică persoane) accizabile, dezbaterea se cantonează, pragmatic dar incomplet, în principal asupra impactului accizelor.
Am insistat, şi nu de puţine ori, asupra efectelor depresive pe care impozitarea - oricare ar fi aceasta, nu doar cea supranumită relativist "excesivă" - le induce asupra producţiei şi activităţii antreprenoriale, asupra economiei, în general. Lucrurile sunt simple şi merită să fie păstrate, cel puţin de dragul scientiei, în acest cadru al simplităţii originare: un impozit în plus înseamnă capital în minus pentru sectorul privat, pentru economie. Căci sectorul privat este cel care produce, pe baze economice, în timp ce statul, în esenţă, redistribuie.
* Povara accizelor, transferată integral consumatorilor?
În economie, aproape nimic nu este mai periculos decât capcana ar