Noile sisteme de avertizare timpurie a crizelor atrag atentia asupra faptului ca surplusurile mari de cont curent pot fi la fel de nocive ca si deficitele. Explicatia este simpla. Surplusul de cont curent al unui stat se regaseste in deficitul de cont curent al altuia, prin urmare dincolo de o anumita limita (Comisia Europeana considera acest prag ca fiind la 4%) surplusurile de cont curent pot ajunge sa afecteze stabilitatea economica globala. Ani intregi, tinta reprosurilor a fost China. In ultima perioada, toti ochii sunt indreptati insa asupra Germaniei, motorul economiei europene. Inainte de declansarea crizei financiare internationale, surplusurile Germaniei de cont curent se regaseau in deficitele acumulate de statele periferice din zona euro. Dupa criza, exporturile nemtesti s-au orintat spre economiile emergente, statele europene fiind puternic afectate de scaderea cererii interne. Conform datelor oficiale, surplusul de cont curent al Germaniei ajungea in 2012 la un varf de 201 miliarde dolari. Nici China, nici Japonia nici chiar tarile producatoare de petrol (unde exporturile sunt mult mai mari decat importurile) nu au atins performanta din ultima vreme a Germaniei. Dupa cum era de asteptat, nemtii au ajuns sa fie intens criticati, problema depasind limitele economiei europene. Anul trecut, cu ocazia raportului sau bianual, Trezoreria SUA condamna “surplusul comercial cronic” al Germaniei, “realizat cu pretul austeritatii si sufocarea cererii interne” in detrimentul exporturilor celorlalte state din zona euro. Raportul mentiona de asemenea ca instrumentele zonei euro pentru diminuarea dezechilibrelor sunt asimetrice, deoarece nu acorda suficienta atentie susplusurilor mari de cont curent. Saptamana trecuta, Raportul Trezoreriei SUA critica din nou politicile Germaniei, declarandu-le direct responsabile de fragilizarea stabilitatii economiei in Europa,