...în care Autorul e judecat de personajele sale
Doamna Coţofană (rotindu-se de-asupra Pădurii şi cu ochii aţintiţi în jos, la desişul ei): Doamnelor şi domnilor! Atenţiune! Atenţiune! Atenţiune! Adică, de ce spun eu: doamnelor şi domnilor? Fraţilor şi surorilor! Iubiţii mei colegi de suferinţă! Iată, ascultaţi ce-am să vă spun. Uitaţi-vă: voi demult îl căutaţi pe Domnul Autor, dar dânsul a fugit şi... s-a ascuns! L-aţi căutat acasă, l-aţi căutat la Editură, l-aţi căutat la Librărie – nu era nicăieri! El pur şi simplu s-a şupurit şi a fugit de voi să se ascundă... Iată-l! Este aicea în Pădure! I-am dat de urme... Doamnelor şi domnilor! I-am dat de urme! Adică de ce spun eu: doamnelor şi domnilor? Fraţilor şi surorilor întru suferinţă! Atenţiune, atenţiune!
Domnul Corbu (apărând şi el din înaltul cerului, coboară şi se aşează pe vârful Stejarului): Da, da, doamnelor şi domnilor! Iubiţi fraţi şi surori întru suferinţă! Demult l-am interceptat pe stimabilul nostru Autor care ne-a trădat magistral şi acum a şters putina. Afalţi că chiar adineaori a stat aici pe bancă, a făcut ce-a făcut, - unul din secretele şi tainele lui, după care a luat-o din loc, a venit de s-a sprijinit cu spatele de tulpina acestui Stejar, iar acuma, uitaţi-vă, că a dispărut!
Doamna Coţofană: Nuu! N-a dispărut! Eu îl am în vizor! Ca-ţa-ca-ţa! Eu îl am în vizor!
Domnul Corbu: Să nu vă miraţi că eu am apărut la Marea Paradă a Personajelor sub înfîţişarea de Cioară. Asta a fost doar o metodă de a mă camufla! Eu sunt Domnul Corbu în toată legea. Corb am fost, Corb sânt şi Corb voi fi câte zile voi avea şi voi trăi! Atenţiune, atenţiune! Lasă că nu ne scapă el nouă!
Doamna Coţofană: Exact! Nu ne scapă!. Iată-l, coboară spre pârâu. Spre pârâiaşul care curge din acest al Doilea Lac. Unde se duce el? Ce vrea să facă? Şi parcă ar striga ceva
