- Social - nr. 222 / 13 Noiembrie, 2013 Din cele prezentate in articolele anterioare rezulta si un alt aspect al problemei, si anume particularitatile tipurilor umane de reactie la stres. Se subintelege ca personalitatile mai puternice, cu un sistem imunitar mai consolidat, sunt mai rezistente la actiunea agentilor stresori fata de acei indivizi ce dispun de un sistem imunitar fragil, si care devin mai vulnerabili si mai putin rezistenti fata de actiunea reala sau imaginara a acestor factori cauzali. Un exemplu concret este regasit chiar la autorul articolelor din acest serial tematic, cand, in primavara anului trecut, in urma muscaturii unei capuse, pe fondul mediatizarii bolilor provocate de o asemnea muscatura, mi-a scazut imunitatea, crescand stresul la parametrii ce au contribuit la aparitia unor boli infectioase de natura dermatologica, mai precis inflamarea limbii si a cavitatii bucale, necesitand un tratament medicamentos in vederea vindecarii. Boala care, din pacate, pe fondul unor cauze similare, pe fondul scaderii imunitatii, a recidivat, inducand si alte afectiuni secundare, colaterale, diminuand rezistenta fizica si psihica, accentuand oboseala precoce la efort, necesitand recurgerea la o investigatie mai complexa asupra starii de sanatate sau, mai corect spus, asupra cauzelor care au condus la aparitia unor maladii cu care ma confrunt, printre acestea, in mod conjugat actionand stresul negativ si scaderea imunitatii. Dar stresul psihic nu reflecta numai dezechilibrul dintre solicitarile obiective si posibilitatile organismului de a raspunde pozitiv - favorabil la actiunea acestor agenti stresori, ci si pe cel indus de raportul dintre solicitarile perceptibile, mai mult in mod subiectiv, prin supraestimarea sau subestimarea efectelor induse si posibilitatile pe care omul considera ca le are in vederea depasirii acestor situatii sresante, si nu ca realit