de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
13 noiembrie 2013 22:59
1 vizualizare
A-A+ Indiscutabil, unul dintre lucrurile câştigate în decembrie 1989 este dreptul de a protesta în stradă (şi, cu voia dumneavoastră, pe Facebook, bloguri şi alte suporturi ascunse după perdea). Piaţa Universităţii, punctul fierbinte al primelor proteste post - decembriste a fost mai mult decât un spaţiu urban în care oamenii se adunau să protesteze, a fost o insulă de libertate, o "enclavă" în care se folosea un drept democratic fundamental. Am îndrăzni să spunem că protestele de acolo, cele de dinainte şi de după sângeroasele mineriade au fost unele de calitate, făcute de oameni care credeau necondiţionat în acţiunile lor, care-şi asumau toate manifestările cu o naturaleţe admirabilă. Fără îndoială, de la mitingurile din 1990, România nu a mai avut parte de proteste autentice, ferme. Am mai vorbit despre simulacrele cu pretenţii de protest, nişte mitinguri jalnice, care s-au făcut remarcate printr-o coregrafie penibilă, printr-o resemnare sinucigaşă. Am vorbit şi despre protestele recente, născute din împotrivirea faţă de proiectul Roşia Montană, despre protestatarii care propuneau drept alternativă pentru mineritul din zonă, agricultura. Ultimul slogan pe care l-am auzit şi care ne-a făcut să căscăm ochii a mirare este "Taxe mai mici, burse mai mari". Cererea vine din tabăra studenţilor care protestează în întreaga ţară. Carevasăzică, taxe mai mici şi burse mai mari. De unde? De unde taxe mai mici şi burse mai mari, atâta vreme cât Educaţia e o bătrână ciufulită, oloagă, pe care, de 24 de ani, o ciomăgesc tot felul de şmecheraşi cu pretenţii de reformatori? Educaţia trebuie să fie o prioritate, pentru că un popor educat e un popor sănătos, puternic. E nevoie de profesori bine pregătiţi, bine plătiţi, e necesară eliminarea compromisurilor care păstrează în sistem incapab