Sincer, nu ştiu dacă viaţa e vis (Calderon de la Barca), dacă realitatea e făcută din materia visului (Shakespeare) sau dacă orice privire în afara sinelui este vis, în vreme ce orice privire în interior este deşteptare (Jung). Sursa: CODRIN PRISECARU
Se spun atîtea despre vis! Cît de imprecis poate fi visul, dacă pînă şi riguroasa gramatică acceptă, în cazul său, două forme de plural: vise şi visuri! DEX (2009), primul care acceptă ambele variante de plural, introduce şi o oarecare regulă: vise este pluralul acceptat pentru orice ţine de oniric, visuri este pluralul corect pentru orice semnifică dorinţă, speranţă, plan. Asta pentru că şi la singular visul este ceva ambiguu. Semnifică deopotrivă un produs al inconştientului (ca în "am visat o apă neagră din care sărea un şarpe cu cinci capete care vroia să mă muşte"), dar şi un produs al raţiunii şi al voinţei diurne (ca în "visez să devin preşedintele României"). Respect mica regulă şi spun că impactul viselor asupra vieţii noastre este foarte important. Poate chiar mai important decît cel a visurilor.
Într-o scurtă schiţă, pot desprinde cîteva direcţii mari de considerare a visului în cultura lumii. Întîi, este un fel de oracol – bine interpretat ne spune ce ni se va întîmpla. Apoi, este teritoriul întîlnirii între două lumi care, fizic, nu se pot întîlni niciodată, este un "no man’s land", un spaţiu neutru din punct de vedere ontologic în care Dumnezeu vorbeşte omului. În fine, visul este un fel de labirint infinit, în care nu funcţionează nici o lege pămînteană (ca, de pildă, gravitaţia) şi umană (ca, de pildă, interzicerea anumitor apropieri sexual).
Spaţiul fără de legi, cu alte cuvinte. Visul mai poate fi şi altceva, însă. De pildă, numitorul comun al speciei noastre, sonda spre "inconştientul colectiv", în termenii lui Jung. Sau un pur fenomen al psihismului individual, atît de in
