Printre “victimele” descentralizării urmau să se afle şi sălile de cinema, conform propunerii Guvernului. 40 de cineaşti au trimis o scrisoare deschisă premierului pe această temă. S-ar părea că decizia iniţială se schimbă. Dar problemele rămân.

Scrisoarea a fost semnată de o bună parte din crema cinematografiei noastre actuale – regizori, actori, producători, directori de festivaluri şi alţii. Găsim pe listă regizori premiaţi la festivaluri, actori de succes, dar şi oameni “din spatele camerei” care au contribuit, în ultimii ani, la gloria – da, nu mi se pare un cuvânt prea mare – filmului românesc. E un semn bun de solidaritate şi de normalitate a breslei.

Pe scurt, lucrurile stau aşa: prin proiectul de descentralizare, cele 37 de săli care aparţin de RADEF ar fi trebuit să treacă în administrarea autorităţilor locale. Iar 50% din sumele strânse la Fondul Cinematografic ar fi revenit tot autorităţilor locale. Scrisoarea deschisă a cineaştilor arată, pe bună dreptate, că astfel finanţarea filmului românesc ar avea de suferit, iar sălile s-ar putea pierde cu totul: începând din 2008, 107 săli de cinema au trecut deja la autorităţile locale şi doar 3 mai funcţionează. Prin urmare, filmul românesc – care, de ani buni, arată în lume faţa bună şi creativă a României – ar suferi major: prin împuţinarea banilor pentru producţie şi prin dispariţia sălilor. Ar deveni – cât ar mai rămâne din el – un “bun pentru export”, căci în ţară n-ar mai fi săli unde publicul (e adevărat, nu prea numeros) să poată vedea producţii româneşti. Aşa încât cineaştii propun păstrarea sălilor şi constituirea unei reţele naţionale destinate cinematografului “de artă”, cum i se spune.

Scrisoarea cineaştilor n-a rămas, pare-se, fără ecou. Vicepremierul Liviu Dragnea a spus, în preziua discutării variantei finale a descentralizării, că s-ar putea să nu mai transfere sălile de cinema