de Dragoş BAKO

dragosbako@tribuna.ro

14 noiembrie 2013 22:54

1 vizualizare

A-A+ Vă propun următoarea scenă, din cale-afară de plastică: imaginaţi-vă un costum de un alb imaculat scos de cel care-l poartă, pe uliţe desfun­date de ploi, cu noroiul până la ge­nunchi. Asta poţi simţi după un spec­tacol susţinut de Tudor Gheorghe, unul dintre marii artişti de care Dum­nezeu ne îngăduie să ne bucurăm. Şi când vorbesc despre noroi, nu mă refer la glodul acela supărător care-ţi urâţeşte pantofii, ci la mâlul ce ne strecoară reumatismul în simţiri. O dată sau de două ori pe an, Tudor Gheorghe vine şi la Sibiu, aducându-ne poezie, muzică şi seninătatea aceea pe care am schimbat-o, pentru a fi în rând cu lumea bolnavă, cu gravitatea. Vine să ne aducă aminte de neexploatatele zăcăminte de frumos pe care stăm, dar peste care am plantat un gazon artificial, de un verde ce nu seamănă cu verdele codrului, dealului sau câmpului. Vine să deschidă obloanele sufletelor care-au uitat să mai tresară mângâiate de o rază de frumos. Vine să ne reamin­tească un lucru uluitor de simplu: că putem trăi frumos, că ne putem bucura şi însenina cu o uşurinţă pe care, ameţiţi de încrâncenare şi preţiozitate, nici măcar n-o bănuim. E un fel de ridicare a ceţii de pe ochi, o cură de dezintoxicare. Miercuri seara Tudor Gheorghe ne-a făcut mai buni, mai frumoşi, cu poezii scrise de Mircea Micu şi Grigore Vieru, pe care le-a recitat, le-a cântat aşa cum numai el ştie să o facă. Cum? Cu rafinament, cu rigoarea unui artist desăvârşit. I-au fost alături câţiva instrumentişti de excepţie, care au împlinit această lucrare. Printre piese şi poezii s-a înclinat în faţa publicului, cu eleganţă, câteva observaţii, îndemnuri subtile la a îmbrăţişa frumosul şi a trece cu mai multă nepăsare pe lângă noroaiele din jur. Astfel de întâlniri sunt - de fapt - nişte lecţii despre cum să ne reîm­prieten