Lumea Plutitoare sau lumea florilor şi a sălciilor a intrigat şi fascinat de multă vreme pe străinii care descopereau o Japonie a frumosului şi plăcerii fără egal în spaţiul occidental. Cartierul rezervat distracţiilor aparţinea celor mai frumoase femei – curtezane şi gheişe. Figuri feminine tot atât de atrăgătoare pe cât de misterioase, ele şi-au păstrat secretele. Din când în când un roman sau o carte autobiografică ridică puţin vălul, aşa cum s-a întâmplat cu un roman devenit bestseller şi ecranizat spectaculos – „Memoriile unei gheişe” de Arthur Golden.

Cu mult înainte însă de romanul scris de un autor american şi inspirat de o gheişă autentică, o mare scriitoare din Ţara Soarelui Răsare, Sawako Ariyoshi, înfăţişase în câteva romane spiritul feminin proiectat pe fundalul societăţii nipone – „Soţia doctorului” şi „Dansatore de kabuki”, cărora li se adaugă acum „Parfum de curtezană”, toate fiind traduse de aceeaşi pasionată şi profundă cunoscătoare a culturii şi civilizaţiei japoneze, Angela Hondru.

„Parfum de curtezană” relatează povestea complicată a două femei înlănţuite parcă de jocul destinului – Ikuyo şi Tomoko, mamă şi fiică, devenite apoi una curtezană şi cealaltă gheişă. Prima a avut de la început o frumuseţe ieşită din comun şi o îndrăzneală pe măsura frumuseţii. Ikuyo reuşeşte să se căsătorească din dragoste cu fiul unei familii înstărite dintr-un sat vecin, dar rămâne văduvă la 20 de ani cu o fetiţă încă foarte mică şi se recăsătoreşte cu fiul căpeteniei satului, văduv şi el.

Ikuyo îi contrariază pe săteni prin gustul ei pentru toalete elegante şi plăcerea luxului, apoi prin ambiţia ei, căci o dată recăsătorită, îşi convinge soţul să părăsească satul şi să ajungă într-un oraş, dornică mereu să-şi etaleze frumuseţea şi eleganţa. Viaţa la oraş trezeşte în Ikuyo alte capricii, pe care însă nu şi le poate satisface. A doua naştere nu