Cei care şi-au salvat viaţa, agăţaţi de cabluri sau adăpostiţi în clădiri de beton la trecerea taifunului Haiyan prin centrul insulelor Filipine, au crezut că au păcălit soarta, dar pentru mulţi dintre ei lupta pentru supravieţuire abia a început.
După orele terifiante petrecute în vânt, încercând să scape de valurile gigantice care s-au abătut asupra caselor lor, a bisericilor şi şcolilor în care locuitorii credeau că sunt la adăpost, supravieţuitorii se confruntă de câteva zile cu un dezastru cu încetinitorul, dar la fel de îngrozitor.
Ei traversează un peisaj devastat, nu au apă, hrană şi nu beneficiază de îngrijiri medicale, în timp ce focurile de armă răsună periodic.
Pe un drum din apropierea aeroportului din Tacloban (centru), unul dintre oraşele cele mai afectate de taifunul Haiyan, Nelson Matobato, în vârstă de 34 de ani, şi soţia sa, Karen, în vârstă de 29 de ani, au petrecut noaptea într-o ricşă. Alături de ei, un sicriu improvizat adăposteşte cadavrele celor două fiice ale lor, în vârstă de şapte şi, respectiv, cinci ani.
Cei doi fii ai lor, în vârstă de patru ani şi, respectiv, de trei luni, sunt daţi dispăruţi.
"Apa a venit la ora 07.00 şi casa noastră a fost scufundată imediat", povesteşte Nelson, în timp ce o lumânare dintr-o ceară proastă arde lângă el. "La ora 09.00, eram pe acoperiş. Iar apoi am fost luaţi cu toţii când casa s-a prăbuşit. Nu puteam face nimic".
Vecinul lui, Dennis Daray, stă jos pe stradă, alături, având la picioare un sac alb în care se află corpul neînsufleţit al surorii sale. El aşteaptă ca autorităţile să vină să recupereze cadavrele.
"Autorităţile trebuie să le ia. Începe să se simtă", a declarat el pe o voce scăzută.
Angeline Conchas şi fiica sa în vârstă de şapte ani au fost găsite blocate la etajul al doilea al clădirii în care locuiau, în momentul în care apele au urcat
