Cu două luni în urmă, în timpul repetiţiilor la Requiem-ul de Verdi cu orchestra simfonică din Chicago, Riccardo Muti spunea: "Trebuie să vă spun ceva despre cum funcţionează credinţa în Italia, ca să înţelegeţi ce a vrut Verdi cu această compoziţie. Nu ştiu cum e aici, în America, sau în alte părţi, dar în Italia, cînd oamenii se roagă, o fac pentru că cer lui Dumnezeu să-şi asume responsabilităţile pe care le are în raport cu această lume. În Requiem, I se spune: Dumnezeule, a murit un om, asumă-Ţi responsabilitatea pe care o ai în această situaţie, ai grijă de sulfetul lui, e rîndul Tău să faci ceea ce trebuie." Sursa: CODRIN PRISECARU

Nu ştiu cum a vibrat sufletul marii orchestre americane la această explicaţie, dar ştiu că a ieşit un Requiem foarte bun, după cum poate oricine vedea/asculta pe site-ul orchestrei, unde opusul verdian se găseşte postat integral, aşa cum a fost cîntat în concert. Vorbele lui Muti, însă, îmi pare că dau prima cheie pentru a pătrunde în Requiem-ul lui Verdi.

Cînd vine vorba despre cît de creştin era sau se simţea Verdi, biografii săi sînt nesiguri. Nu din vina lor, ci pentru că Verdi însuşi era ambiguu în religiozitatea sa. Opinia generală este aceea că Verdi oscila, mai degrabă, între credinţă şi agnosticism. Cîţiva spun, chiar, că era ateu. Poate că e prea mult, totuşi. Sigur, însă, este anticlericalismul său de maturitate şi bătrîneţe, după cum sigur este că, în copilărire şi fragedă tinereţe, a fost foarte apropiat de Biserică. Este posibil ca rafala de tragedii petrecută în viaţa lui între 1837 şi 1840 să-i fi schimbat părerea despre relaţia dintre Cer şi pămînt.

Verdi avea 24 de ani, cînd i s-a născut primul copil (1837), care a murit în anul următor, an în care i s-a născut un al doilea copil, care a murit şi el un an mai tîrziu, pentru ca peste un alt an, în 1840, să-i moară tînăra soţie. La 27 de ani, Verdi era