Nu-mi pot imagina ca marele politician, genial, providenţial pentru ţara asta, dl Băsescu adică, să fi scăpat vreodată din vedere că funcţiile, ca şi zilele, vin şi se duc şi soseşte clipa când trebuie să dea în primire opera sa magistrală unui urmaş. Nu cred să nu fi privit în juru-i la domnii şi fanatizaţii săi epigoni, discipoli într-ale politichiei şi să nu-i fi luat pe unii sub aripa sa ocrotitoare şi să-i crească pentru viitorimea „populară” or portocalie a neamului românesc. Ştiu că odată, electrizând mulţimea fanilor prezidenţiali, doamna Lenuţa Udrea a rostit un formidabil crez mobilizator: „Noi suntem urmaşii lui Traian. Ai lui Traian Băsescu”, a concretizat dumneai ca nu cumva să ne ducem cu gândul la vreun alt zeu.
De-a lungul erei băsiste, preşedintele a dat mai mereu semnale în această privinţă. Drept zicând, mai ales acum, când se apropie, ca funia de par, scadenţa din decembrie 2014, chestiunea în discuţie devine una capitală pentru tot natul, dar, înainte de tot şi de toate, pentru liderul nostru instituţional suprem, căci, dând în primire, nu poţi lăsa ţara pe mâna oricui, după ce tu, preşedinte, atâta ai salvat-o şi ai macrostabilizat-o. Aş zice că se sparie gândul (vorba cronicarului) la eventualitatea ca în fotoliul de la Cotroceni să-i ia locul actualului vreun social-democrat, UDMRist, conservator sau mai ştiu eu ce neisprăvit, neevaluat şi necertificat de către dl Băsescu. Ia gândiţi-vă că ar cădea măgăreaţa să ne fie preşedinte vreun şturlubatic de la marele partid al poporului DD! E la mintea cocoşului (de la dl preşedinte citire) că viitorul urmaş nu poate fi decât de prin fantomaticul „pol de dreapta”, dacă vrem ca România să n-o ia razna!
Mai anii trecuţi ştiam că dl preşedinte ne proiecta viitorul şi-şi pomenea pupilii şi delfinii exact pe la televiziunea de scandal a celebrului nostru caracalean, D.D.: o tel
