10 fotbalişti legendari ai echipei naţionale, cu prezenţe la cel puţin un Campionat Mondial, au acceptat provocarea „Adevărul” de a vorbi despre mândria de participa la un turneu final şi au oferit sfaturi pentru Piţurcă şi „tricolori”.
Cei 10 foşti mari internaţionali au răspuns la aceleaşi 3 întrebări: 1. Ce înseamnă să-ţi reprezinţi ţara la un Campionat Mondial? 2. Cum ar trebui abordată partida cu Grecia? şi 3. Ce jucător român poate face diferenţa în „dubla” cu Grecia?
Cornel Dinu (participant la Mondialul din 70)
1. Este cea mai mare reuşită a unei cariere de fotbalist. Când te apuci de acest sport la asta trebuie să te gândeşti, la echipa naţională şi apoi la un turneu final. Mai presus de profesionism, e vorba de patriotism.
2. Trebuie jucat rapid şi în special pe verticalizări. Ei au o echipă experiementată, cu o medie de vârstă perfectă de 29 de ani, dar apărarea e vulnerabilă când joci repede. Eu aş evolua cu două vârfuri de tipul Marica şi Marius Niculae, pentru a-i ţine sus.
3. Am şi eu preferinţele mele, dar gusturile nu se discută. Improtant e forţa grupului, pentru că dacă 2-3 jucători din cei 11 nu se ridică la nivelul celorlaţi, rezultatul e în pericol.
Lajos Sătmăreanu (1970)
1. E superlativul carierei, visul oricărui jucător. Atunci, în 70, nu mi-am dat seama unde sunt, dar cu trecerea anilor am realizat că e un lucru măreţ să joci la un Mondial.
2. Cu entuziasm şi dorinţă de victorie. Cu convingerea că nicio minge nu e pierdută dinainte. Ideal ar fi să nu luăm gol la Atena şi putem să facem asta pentru că suntem mai buni, mai şmecheri c-o oră ca grecii, cum se spune.
3. Când mi s-a mai pus această întrebare, am spus că jucătorii cei mai importanţi sunt Pintilii şi Bourceanu, dar primul nu poate intra. Acum, am puţin mai multă încredere în Marica, e un fotbalist foarte greu de ţinut, ch