de N. I. DOBRA
15 noiembrie 2013 18:15
1 vizualizare
A-A+ Când au venit sau au fost aduşi în Ardeal, erau precum europenii care au fugit de sărăcie în America. Nu cunoşteau locurile, nu cunoşteau oamenii, nu ştiau limba locului, dar s-au aşezat temeinic şi s-au pus pe treabă (având, bineînţeles, şi unele înlesniri din partea autorităţilor maghiare ale vremii). Cu ani în urmă, la Tribunalul sibian profesa un magistrat de mare calitate morală, Felix Sutschek, care, ca şi alţii, după pensionare, a preferat să plece în Germania, unde a scris o carte interesantă: "Statutele municipale ale saşilor din Transilvania" (Stuttgard, 1997) peste care am dat în bibliotecă, pentru că mi-o oferise când a făcut o vizită în ţară. Nu-mi mai amintesc dacă am scris atunci despre ea, dar mai bine de două ori decât niciodată. Am extras din ea câteva pasaje care atestă că saşii, chiar înainte de a-şi face case, şi-au făcut legi deloc blânde, pentru a se proteja pe ei, dar şi de cei din jurul lor, pentru a se înţelege şi a colabora. Sigur, cartea este elaborată în stil şi limbaj juridic, iar eu am să încerc să-l fac accesibil şi, eventual, interesant.
Saşii s-au instalat în câteva puncte strategice de la Sibiu, Sighişoara, Mediaş, Sebeş-Alba, Orăştie, la Cincu’ Rupea, Miercurea Sibiului, Nocrich, Bistriţa, Braşov, dar şi în localităţi mai mici ca importanţă (Reghin, Ocna Sibiului, Teaca).
Vorbind despre legislaţie, de exemplu, jurământul fals se pedepsea cu... pierderea unei coaste.
Saşii din Transilvania au adus la aşezarea lor în timpul domniei lui Geza II (1141-1162),sistemul lor propriu de vot dar, cu timpul, s-a mai modificat, adaptându-se vremurilor. Unele prevederi erau de-a dreptul ciudate. Spre exemplu, aveai dreptul să ţii o cârciumă în care puteai vinde vin din producţia proprie, atât. Între obligaţiile locuitorilor intrau: îngrijirea grădinii pub
