de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
15 noiembrie 2013 21:35
1 vizualizare
A-A+ Se numeşte Călin Calfa, are 12 ani şi e unul dintre cei mai buni mici pianişti din România. A cântat în ţară, dar şi la Viena, fermecând publicul cu darul său divin. Copilul de azi ar putea ajunge un pianist celebru, apreciat în întreaga lume. Unul dintre acei mulţi români de valoare, ignoraţi acasă, preţuiţi peste mări şi ţări. Poate că statul român, în marea lui înţelepciune, s-a resemnat: nimeni nu-i profet în ţara lui. Nu se face să strici bunătate de maximă. În avântul impozitărilor de tot felul, statul român l-a somat pe copil să plătească un oarece bir pentru un mărunţiş încasat după o reprezentaţie dată pe scena Filarmonicii din Iaşi. Nu e vorba de vreo sumă mare, e o nimica toată. Deranjant nu e cuantumul, ci felul în care e tratat un astfel de copil. Da, ştim, statul funcţionează după nişte legi. Nişte legi care par, de multe ori, zămislite în momente de cruntă beţie. Acelaşi stat îl "sprijină" pe acest copil, oferindu-i o bursă de 28 de lei pe lună. Un fel de batjocură. O insultă pe care, de două luni, a întrerupt-o. Poate e mai bine, pentru că are şi umilinţa nişte limite. Teoretic, judecând cu mintea legilor româneşti, orice venit, inclusiv cel obţinut de Călin Calfa, trebuie impozitat. Şi, pentru că cei care cioplesc legi în România sunt înzestraţi cu multă rigiditate şi ignoranţă, un mic geniu, un artist care ne-ar putea reprezenta frumos în toată lumea, e băgat în aceeaşi oală cu orice prestator de activitate supusă impozitării. Repet, nu valoarea impozitului e problema, ci felul în care înţelege acest aparat obez să trateze valorile, să le încurajeze. Mai bine zis, să le descurajeze. Poate că trebuie să fim o naţie de mediocri, o turmă din care nimeni nu trebuie să scoată capul, să se remarce. Cetăţenii trebuie trataţi la vrac şi, scormonind prin papo
