În locul pensiunilor și restaurantelor, orașul dunărean Isaccea întîmpină turiștii cu o atmosferă de oraș ce abia a supraviețuit unui bombardament.

În plin centru se află mai multe clădiri ce stau să cadă. Prima clădire ce se iveşte în acest peisaj dezolant adăpostea filatura de bumbac a oraşului. Aceasta a fost înfiinţată în 1981 şi a funcţionat până în anul 2004, oferind în perioada de funcţionare locuri de muncă pentru câteva mii de femei din Isaccea şi din comunele învecinate. Cum arată ea astăzi? Ca după bombardament... Doar o parte din foştii piloni de susţinere mai sunt astăzi în picioare. Nu mai există acoperiş, ferestre sau uşi. Tot ceea ce se mai putea refolosi sau vinde din această hală imensă a fost furat imediat după ce fabrica a intrat în faliment. Printre numeroasele grămezi de moloz, doar câteva fire de iarbă mai curajoase au reuşit să răsară. Legenda urbană spune că noul proprietar, un cetățean italian a încărcat tot fierul din armătura fostei construcții pe o barjă și dus a fost. Oamenii săraci din zonă au completat dezastrul: au furat tot ce putea fi refolosit.

Un articol de Mihai Răzvan ROTARU, Viviana MIHĂLȚEANU

La doar câteva sute de metri distanţă găsim un complex de clădiri impunătoare aflate în stare avansată de degradare. E fostul sediu al Regiei Autonome a Tutunului, singurul imobil de patrimoniu industrial din urbe, care a fost mistuit de flăcări, în seara zilei de 20 noiembrie 2009 şi a ars ca o uriaşă torţă. Acum, cele două clădiri ale Regiei au un aspect deplorabil, fără acoperiş, cu tencuiala căzută şi cu pereţii coşcoviţi.

Articolul integral pe dezvaluiri.ro În locul pensiunilor și restaurantelor, orașul dunărean Isaccea întîmpină turiștii cu o atmosferă de oraș ce abia a supraviețuit unui bombardament.

În plin centru se află mai multe clădiri ce stau să cadă. Prima clădire c