Spectacolul "Familia offline", care abordează problema migraţiei din perspectiva copiilor ai căror părinţi sun plecaţi la muncă în străinătate a impresionat audienţa sâmbătă seară la festivalul Temps DÍmages din Cluj.
Dinamism, emoţie, revoltă, resemnare, voioşie, melancolie, dezorientare, responsabilitate sunt ingredientele unui spectacol în care copiii ies la rampă, la propriu şi la figurat.
Copiii distribuţi în spectacolul "Familia offline", text Mihaela Michailov, regia Radu Apostol, joacă pe scenă ca şi cum ar fi o zi obişnuită din viaţa lor; asta pentru că ingredientele copilăriei, jocul, visele pentru când vor creşte mari, "lupta" de-a şcoala şi de-a învăţatul, cu care se confruntă orice copil, sunt prezente şi aici.
Ce diferenţiază însă personajele spectacolului produs de asociaţia culturală Replika şi Teatrul Foarte Mic din Bucureşti şi przentat sâmbătă la Cluj este confruntarea acestora cu absenţa fizică a părinţilor, plecaţi la lucru în "afară", transformaţi într-o voce care se aude la celălalt capăt al telefonului, tocmai din Spania. Apelurile, banii chiar, cadourile trimise din străinătate - este sugestivă în acest sens reprezentarea cadourilor prin intermediul cartoanelor, sugerând iluzia, valoarea artificială de fond a darurilor respective - nu pot substitui proximitatea, autoritatea, căldura parentală.
Lăsaţi fără părinţi, copiii "căpşunarilor" - se simt disconfortant şi ei cu acest apelativ - respectă anevoie orice regulă şi se simt îndreptăţiţi să trăiască aşa cum le vine, contrabalansând faptul că părinţii i-au lăsat în grija altora, fie ei rude. Fratele mai mare, deşi îi îngrijeşte cu responsabilitate, nu îşi poate depăşi condiţia şi nu poate căpăta în ochii mai micilor fraţi autoritatea de mamă sau de tată, deşi se străduieşte şi în privinţa chestiunilor casnice practice reuşeşte într-o măsură destul de mare.
Pe de
