de Ana Maria MĂTUŞOIU
17 noiembrie 2013 22:44
7 vizualizari
A-A+
"Ca să fac o glumă, cred că sportul nu o să mai fie în mileniul următor, pentru că am să dispar şi eu". Am citit aceste ultime cuvinte ale lui Ioan Chirilă cu părere de rău căci aflasem că nu mai aveau să urmeze şi altele. Le–a spus într–un interviu acordat Şocului Cotidian cu trei zile înainte să treacă în nefiinţă, lăsându–le drept ultimă moştenire alături de o literatură sportivă care continuă să dăinuie în inimile iubitorilor de fotbal. Nea Vanea, aşa cum îi spuneau cei dragi, a fost considerat cel mai mare gazetar sportiv, o amintire vie şi astăzi, la 14 ani după deces.
Puţine sunt rândurile care i-au fost dedicate lui Ioan Chirilă. Gazetarul, scriitorul, dar înainte de toate, iubitorul de fotbal, a lăsat o imensă comoară culturii sportive româneşti, prin vasta operă scrisă şi miile de articole redactate. Avea un stil aparte de a aşeza cuvintele pe hârtie, trăia fotbalul – deşi se spune că nu ţinea cu nicio echipă în mod special - şi îl reda şi altora prin viziunea sa. Pe bună dreptate spunea Emeric Ienei, unul dintre oamenii mari ai fotbalului românesc, că Nea Vanea "a trăit fotbalul şi l-a zugrăvit ca nimeni altul, contribuind din plin la popularizarea acestui sport prin numeroasele cărţi pe care le-a scris. A rămas un gol imens, pe care doar moştenirea pe care a lăsat-o în urmă ar putea să-l umple", potrivit www.ioanchirila.ro. Ioan Chirilă, venit în România dintr-un ora` din sudul Basarabiei, a debutat în activitatea de gazetar în 1951, când la 26 de ani a primit postul de redactor sportiv la Editura Uniunii de Cultură Fizică şi Sport, urmând ca din 1959 să treacă la cotidianul "Sportul popular", cel care a devenit Gazeta Sporturilor imediat după Revoluţie. Aici, a avut pe rând funcţiile de redactor, şef de rubrică, publicist comentator, şef de secţie şi direc
