Ziarul Financiar a apărut pe piaţa media tocmai la timp pentru a fi martorul unuia dintre momentele dramatice care au marcat istoria recentă a industriei bancare: scufundarea Bancorex, nava amiral de al cărei nume încă îşi amintesc bancheri cu vechime din Occident.
Dispariţia cele mai puternice bănci locale a coincis totuşi cu dezgheţul privatizărilor, BRD intrând în acea perioadă în grupul francez Société Générale. Banca Agricolă, ameninţată şi ea cu dispariţia, a trăit mai departe sub pălăria austriecilor de la Raiffeisen. Statul a vândut şi Bancpost, pentru care soluţia privatizării nu a fost la fel de fericită până la final, instituţia de credit aşteptând astăzi ca însăşi banca-mamă din Grecia să fie privatizată după ce a fost preluată de stat pentru a fi salvată de la colaps.
După un deceniu pierdut din cauza lipsei de experienţă - atât la nivelul managerilor şi acţionarilor din instituţiile de credit, cât şi al autorităţii de reglementare şi supraveghere, sectorul bancar a început practic o nouă viaţă în prima parte a anilor 2000.
Mirajul aşa-numitei poveşti a convergenţei către standardele vestice a antrenat planuri ambiţioase de dezvoltare cu sute de unităţi şi mii de angajaţi, susţinute de miliarde de euro pompate de băncile-mamă.
Ziarul Financiar a consemnat zeci de inaugurări de sucursale, de lansări de produse în premieră, de anunţuri strategice extrem de ambiţioase. Toate băncile voiau cotă de piaţă, atât de multă încât adunând toate obiectivele anunţate suma trecea de 100%.
A venit şi anul 2005, marcat de procedura remarcabilă de privatizare a BCR, care a reuşit să alinieze la start nume mari internaţionale care realmente s-au bătut pentru cea mai mare bancă de pe piaţă. A fost o experienţă unică şi pentru ZF, care s-a străduit să urmărească desfăşurarea de forţe pas cu pas şi să aibă cele mai noi in
