Unul dintre miturile care îi însufleţeşte de sute de ani pe căutătorii de comori este cel al comorii domnitorului Constantin Brâncoveanu. În epocă, la începutul secolului al XVIII-lea, voievodul muntean era unul dintre cei mai bogaţi principi ai Europei. Imensa sa bogăţie a stârnit pizmă şi, în mare măsură, a contribuit şi la mazilirea lui Constantin Brâncoveanu. Trădat de boieri, scos din domnie de imbrohorul trimis de sultanul otoman, Constantin Brâncoveanu a fost luat prizonier împreună cu fiii şi cu ginerele său şi duşi la Istanbul. Acolo, el a fost torturat, pentru a dezvălui turcilor locul unde şi-ar fi ascuns imensa sa comoară. În cele din urmă, cu toţii au fost martirizaţi, iar la trei secole după decapitarea lor, Biserica Ortodoxă Română i-a ridicat la cinstea altarelor. Însă în urma acestei tragedii nu a rămas doarfaima de sfinţenie a Brâncovenilor, ci şi febra căutării comorilor ascunse de către voievod.

Zona Baia de Aramă este unul dintre locurile în care căutătorii de comori răscolesc măruntaiele pământului de sute de ani, cu speranţa că vor pune mâna pe tezaurul voievodal. Săpăturile ilegale continuă şi azi.

În acest context, arheologul clujean Gheorghe Petrov, specialist în arheologie medievală şi contemporană, reprezentant al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, a fost solicitat să realizeze un diagnostic arheologic în incinta mănăstirii Sfinţii Voievozi din Baia de Aramă. Solicitarea a venit după ce, potrivit mărturiilor localnicilor, din anul 1997, au început căutări febrile ale comorii lui Brâcoveanu, iniţiate de către anumiţi preoţi ai locului, în asociere cu alte persoane interesate. Localnicii spun că, în zidul bisericii, un preot ar fi descoperit un document emis de Constantin Brâncoveanu, care face referire la locul unde a fost depozitat tezaurul voievodal şi care s-ar afla sub lăcaşul de cult. Concret, arheolo