de Andra MARINESCU
andramarinescu@tribuna.ro
17 noiembrie 2013 22:38
81 vizualizari
A-A+
Cu patos, cu dăruire şi cu dragoste şi–a jucat rolul Emilia Popescu săptămâna trecută, pe scena Casei de Cultură a Sindicatelor. \"Cafeneaua\" lui Horaţiu Mălăele a umplut încăperea. Cele trei personaje – cu Dana Dogaru – au prezentat o poveste ce a unit râsul cu plânsul şi umorul cu naivitatea. Vreme de aproximativ două ore, actorii au surprins trei tablouri care au marcat trecerea ireversibilă a timpului. Dacă pe durata reprezentaţiei chicotelile şi hohotele de râs nu au lipsit, nici după spectacol reacţiile nu au absentat. Astfel că ropotele de aplauze le–au \"năpădit\" celor trei talentul.
O seară frumoasă au creat Horaţiu Mălăele, Dana Dogaru şi Emilia Popescu la Casa de Cultură a Sindicatelor Sibiu, cu piesa "Cafeneaua". Cu o uşoară reţinere, emoţie şi nerăbdare totodată, am pornit să îl caut pe regizorul Mălăele, să discutăm vrute şi nevrute, de la viaţa personală, până la aspecte ale realităţii de după 1989. Dar maestrul se pare că s-a retras iute imediat ce a coborât de pe scenă, din văzul tuturor. Aşa că nu mi-a rămas decât să îmi îndrept privirea şi atenţia către un alt nume cu rezonanţă. "Mălăele a plecat, dar puteţi vorbi cu Emilia Popescu", îmi spune un domn ce stătea vizavi de cabina artiştilor. Şi nu ezit să îi răspund afirmativ. Îndată, bărbatul bagă capul pe uşă şi o cheamă pe actriţă. "Sunt aici cu două domnişoare frumoase. Vor să vorbească cu dumneavoastră", îi spune, arătând spre mine şi prietena mea. Vreme de gândit? Nu a fost vorba de asta. Imediat a părăsit cabina şi Emilia Popescu a ieşit cu noi. Într-o bluză albastră şi o pereche de blugi, artista ni s-a alăturat şi am creat, împreună, un dialog prietenesc, de îmi dădea impresia că nu e primul. De parcă aş fi cunoscut-o de mult, aşa îi curgeau poveştile Emiliei
