Dacă m-ar întreba cineva despre cine aş alege să scriu o ficţiune misterioasă şi foarte comercială, nu aş alege pe Leonardo DaVinci, cum a făcut Dan Brown, ci pe Hieronymus Bosch. Datele sale sînt tot ce-şi poate dori un adorator de mistere, comploturi şi conspiraţii. Sursa: CODRIN PRISECARU

Omul a trăit în amurgul Evului Mediu fără să ştim exact cînd s-a născut (se admite anul 1450, dar mereu cu semnul întrebării) şi fără să fie unanimitate în privinţa anului morţii – cei mai mulţi spun 1516, pentru că s-au găsit în analele unei confrerii locale o însemnare referitoare la un parastas pentru el, s-a făcut scăderea şi aşa s-a stabilit anul morţii. Nici despre viaţa lui nu se ştiu prea multe. Ici-colo, în diverse acte ale primăriei sau în mărturii colaterale, aflăm puţine despre nevasta lui (doar numele) şi crîmpeie de informaţii despre el (cum că după căsătorie s-a mutat din casa lui în casa ei).

Totul e de o imprecizie seducătoare! Se bănuieşte că a fost membru al unei organizaţii adamice cam secrete şi se ştie sigur că a fost membru al confreriei zisă "Notre Dame", de la el din oraş, dar nu e cazul să ne ambalăm prea tare pentru că această confrerie era mai degrabă un fel de club de chefuri, agape şi şuete. Sigur, însă, pentru cine vrea, putem servi dubla aparteneţă a lui Bosch ca dovadă de spionaj ori de complicat gnosticism. În general, se poate completa ceea ce nu se ştie cu ceva mistere, astfel încît să rezulte un produs de succes comercial. Şi epoca o permite, căci la intersecţia secolelor al XV-lea cu al XVI-lea societăţile secrete au explodat pur şi simplu în toată Europa catolică, sectele s-au înmulţit şi superstiţiile au proliferat.

Era ca şi cum se aşezau plăcile tectonice ale credinţelor pentru marele cutremur protestant. Cine îşi aminteşte, de pildă, "Piatra filozofală" a lui Marguerite Yourcenar înţelege exact despre ce epocă vorbim. În