Viitorul Uniunii Europene e mai aproape decât credem. Trăim vremuri cu ritm accelerat, unul din efectele crizei fiind faptul că nu mai ai timp să stai să te gândeşti mult în ce direcţie mergi. Trebuie să iei decizii rapid, în primul rând de supravieţuire, încercând să armonizezi interesul european cu cel naţional şi cu opinia publică din fiecare stat membru.
În primul rând, eurozona trebuie să surpravieţuiască şi să prospere, altfel construcţia europeană riscă să se prăbuşească. Starea economiei este un factor determinant în păstrarea încrederii populaţiei, care începe să se uite din ce în ce mai des spre partide noi, populiste. Apoi, trebuie puse bazele politice şi sociale ale revenirii şi ulterior ale finalităţii proiectului: Statele Unite ale Europei.
România are şansa de a se plasa în cercul care contează în dezbaterea cu privire la viitorul Uniunii Europene. Nu este încă în zona euro, şi trebuie să se gândească serios cum poate îndeplini criteriile cât mai rapid, căci acolo va fi polul prioritar de decizie. Totodată, prin dimensiunea noastră, ca ţară şi populaţie, putem aspira la un loc influent, dacă ştim să ne jucăm cărţile. Asta înseamnă o echipă de top în Parlamentul European în alegerile din mai 2014, o poziţie bună în noua Comisie Europeană, precum şi dialogul continuu cu partenerii europeni pentru o agendă ambiţioasă pentru Preşedinţia Română a UE în 2019.
De asemenea, România se poate implica mai mult în dezbaterea viitorului Uniunii Europene, depăşind cu mult faza "alinierii la consens". Mai devreme sau mai târziu, noile schimbări structurale care au loc accelerat acum la Bruxelles, trebuie cuprinse într-un nou tratat. Dezbateri interne cu privire la viitorul UE au mai avut loc, şi am avut onoarea de a participa la ele, la Cluj, în februarie 2013, la Bruxelles, în mai 2013. Însă mereu e loc de mai bine, şi e important să fim aler
