Pe 27 noiembrie, şefii de state şi guverne se vor întâlni la Vilnius pentru a decide asupra viitorului relaţiei UE cu statele din Parteneriatul Estic. Dacă toate condiţiile vor fi întrunite, Republica Moldova, Ucraina şi Georgia vor semna Acordurile de asociere la UE, vor stabili Acorduri de Comerţ Liber Aprofundat şi Cuprinzător, dar şi acorduri de liberă circulaţie în Europa. De la Summitul NATO din 2008 de la Bucureşti, nu a mai existat o astfel de şansă ca, visul unei Europe întregite, libere şi paşnice să devină realitate. Din raţiuni practice şi politice, din toate părţile, au fost create aşteptări uriaşe. Riscul dezamăgirii este proporţional cu miza deciziilor părţilor. Atât pentru UE 28, cât şi pentru ţările Parteneriatului Estic şi vecinii lor, s-a creat sentimentul unui moment totul sau nimic. Vilnius este important, dar este, totodată, doar o etapă. Atât UE, cât şi ţările din regiune mai au foarte multe de făcut indiferent de rezultatul imediat al Summitului. Un succes, legat de semnarea pentru Ucraina şi iniţierea pentru Moldova a tratatelor de asociere este semnificativ. Pentru UE poate să marcheze momentul întoarcerii la o abordare strategică, coerentă şi unitară a rolului său de putere globală şi de actor semnificativ cu responsabilităţi în consecinţă. Rămâne de văzut şi dacă Rusia va înţelege că nu presiunea, intimidarea şi şantajul economic la adresa celor trei state, ci cooperarea cu UE şi în relaţia cu fostele republici ale imperiului sovietic reprezintă o şansă pentru dezvoltarea Rusiei. Aceasta poate să aibă loc doar împreună, şi nu împotriva Vestului. Ieşirea din mentalitatea unui joc de ”suma nula” nu pare, însă, iminentă. Cu atât mai mult UE şi ţările PE trebuie să acţioneze cu maturitate şi calm. Războiul Rece a şlefuit gândirea strategică a multora dintre decidenţii de azi de la Moscova. În contrapartidă, Vilnius poate reprezenta momentul