"Mie nu îmi place niciodată nimic. Cum să mă întrebi dacă sunt mulţumit?!" Constat, nu fără mulţumire, că „Nu“ a rămas cuvântul pe care omul de radio, dar şi de televiziune îl foloseşte cel mai des.
Interviu de Andrei Crăciun
Andrei Gheorghe şi-a terminat contractele media în Republica Moldova, va semna altele, nu se grăbeşte, cui îi mai pasă? E într-un trening verde, fumează pe terasa vilei sale din Băneasa, înconjurat de linişte, e slab, e obosit, are o falcă umflată, tocmai ce a suferit o intervenţie la stomatolog. Toată viaţa a avut probleme cu dantura. N-ar vrea să mai facă nimic până la sfârşit, ca Seinfeld. Spune că a muncit destul, a creat o generaţie, „Midnight killer“, pe care a învăţat-o să gândească liber şi să se exprime concis. Are patru copii, vorbeşte ca şi cum ar fi adolescent, ca ei, aruncă, din când în când, câteun „like“ sau un „nice“ sau un „funny“, e gamer, se joacă, nu-şi neglijează niciun hobby, e implicat într-un business cu o reţea de centre de dializă, de-acum internaţională, după ce a penetrat şi piaţa bulgară, tocmai pe la Plovdiv. Are datorii de sute de mii de euro, dar şi bani tot pe acolo. Dacă ar trage o linie ar ieşi cam la zero, e şi el de părere că acela care moare cu mai mult de zece mii de dolari în cont n-a prea ştiut viaţă. E convins că s-a ratat ca scriitor. Îi plac cărţile mai mult decât oamenii. Apoi, e clar: chiar el însuşi, Gheorghe, este cel mai bun personaj pe care l-a creat.
Ce mai face Andrei Gheorghe?
Andrei Mulţumesc, bine. Bă, când aud chestia asta mă dor dinţii! Tu ce mai faci?
Nu aşa. Ce mai faci ca om de media?
Şi asta e a doua parte a întrebării care mă enervează. Vezi, noi presupunem că individul nu mai există dacă nu mai apare la televizor.
Tocmai că nu. Mie mi se pare mai bine că nu mai eşti. Ai timp. Hai să zic altfel: cât de mişto e să nu mai fii la televizor
