Cu exceptia revistei 22, numai presa online a omagiat-o astazi pe Monica Lovinescu, la 90 de ani de la nasterea sa. Comentariile sunt insa, pe cat de respectuoase fata de insemnatatea marii voci de la Europa libera pentru cultura romana si pentru clarificarea constiintei publice in Romania comunista, pe atat de preocupate de pilda incorporata in destinul fiicei lui E. Lovinescu. Sarbatorirea ei in absenta - au trecut cinci ani de la moarte - este perceputa ca un prilej de a reasimila o grila de valori mai necesara astazi ca oricand.
„Eticul si esteticul sunt inseparabile atunci cand se planuieste distrugerea sufletului. Sa traim in adevar, sa nu pactizam cu intrigile, turpitudinile si miseliile urzite de acel Diavol care si-a facut de cap in istoria insangerata a unui veac tragic”, scrie Vladimir Tismaneanu pe site-ul lapunkt.
Doina Jela, autoarea a doua carti dedicate Monicai Lovinescu, scrie pentru contributors: „Ce urmă a lăsat (...) trecerea Monicăi Lovinescu prin nenorocita noastră viață sub comunism, prin bicisnicul și confuzul nostru postcomunism? Dacă a lăsat vreuna, în afară de cărțile ei, multe, din fericire, urma aceea, ca un imperativ categoric, al neacceptării compromisului, al situării mereu de partea victimei, a adevărului, al credinței în cuvânt și al demnității, nu se mai distinge astăzi decât cu greu”.
Unul dintre volumele capabile sa o apropie foate mult pe Monica Lovinescu cititorilor din zilele noastre este Jurnal esential, selectia realizata in 2010 de Cristina Cioaba din cele 6 volume de jurnal publicate de autoare. Intr-un articolul publicat de contributors, Cristina Cioaba rasfoieste Agendele lui E.Lovinescu. Regaseste, intre altele, notatia legata de ziua nasterii fiicei. Copilaria viitoarei jurnaliste a Europei libere apare ca o temelie solida pentru ethosul ei de militanta anticomunista.
