Sâmbătă, la ora 13.00, va fi lansat la Târgul Gaudeamus un volum care se anunţă a fi un adevărat hit editorial. „Dragul meu turnător“ îl pune faţă-n faţă pe „urmăritul“ Gabriel Liiceanu cu cel care l-a turnat organelor de Securitate. Deşi scrisorile filosofului către cel care l-a spionat sunt imaginare, faptele la care se referă sunt cât se poate de autentice. În absenţa unui proces real al comunismului, „procesele“ individuale, paşnice, ajunse „pe rol“ doar la nivelul conştiinţei, încearcă să facă, pe cât se poate, lumină într-o societate ţinută în mod premeditat în întuneric. „Tot ce pot spune e că am scris paginile care urmează fără patimă şi fără ranchiună, din simpla nevoie de a înţelege geneza şi fiziologia unei ticăloşii istorice. Dar poate, mai ales, din dorinţa de a ţine trează uimirea în faţa miracolului răului care însoţeşte natura umană“, mărturiseşteGabriel Liiceanu. „De ce arată România altfel?” nu este o întrebare deloc complicată, de fapt. România arată altfel pentru că vremurile noi au fost făcute de oameni vechi, cu tehnicile vechi adaptate la o situaţie nouă; de oameni crescuţi în cultul lui „nimic sfânt” şi cu o psihologie generalizată de câini pitbull: apuci şi ce-ai apucat nu mai laşi să-ţi scape din gură. De fapt nu e nevoie de o mare forţă analitică pentru a înţelege că „România tranziţiei” s-a construit pe clanurile fostei Securităţi, adaptate rapid la o nouă conjunctură politică şi economică. A profita de incognito-ul în care lucraseră şi a ocupa în mod paşnic centrele de putere ale societăţii, mimând formele lor de funcţionare democratică şi deturnându-le fondul, iată formula simplă şi eficace adoptată de cei care, până în 1990, trăiseră în culisele puterii“, se arată în prezentarea cărţii. Iată mai jos un fragment din „Dragul meu turnător“: „Scrisoarea a şasea Indologul Heinrich Zimmer şi serviciile secrete – Securitatea pe fundalul une