Într-o societate românească în care să te plîngi de calitatea mass-mediei a devenit sport național, jurnalismul primește o transfuzie cu sînge necontaminat. Pe băieții de la Casa Jurnalistului s-ar putea să îi știți mai ales pentru faptul că au transmis fiecare secundă a protestelor pentru Roșia Montană, dar munca lor înseamnă mai mult decît atît. În clădirea aceea fără energie electrică de pe Rosetti se coace un proiect de jurnalism independent. În mare parte, Casa Jurnalistului înseamnă Vlad Ursulean, Ștefan Mako și Radu Ciorniciuc. Fiecare dintre ei a lucrat în presă și înainte, dar, cum tot să fii propriul tău șef e cel mai bine, au închiriat o casă în care primesc pe toată lumea și s-au pus pe treabă. Își răspîndesc articolele pe Facebook și își plătesc chiria din contribuțiile cititorilor. Vlad Ursulean Radu Corniciuc

Cum v-ați găsit?

Vlad URSULEAN: Eu am lucrat în presa scrisă înainte și, după o vreme petrecută la România liberă, mi-a venit ideea să fac meseria asta așa cum îmi place mie, fără editori și mai știu eu ce. Pe urmă, i-am cunoscut pe băieți. Mako, de exemplu, scria la România liberă. L-au pus să facă un mic șantaj, adică să sape în trecutul cuiva ca să vadă ce lucruri murdare ies la iveală. Și știu că am deschis ziarul într-o zi și am văzut un titlu mare: „Afacerile dubioase ale directorului AVAS“. Am zis hai să vedem ce e cu aceste afaceri dubioase și am dat peste un text în care nimic nu se lega cu nimic. Am aflat ulterior că nu găsise mare lucru pentru acest șantaj, așa că a publicat nimicurile, fără să se mai sinchisească să aranjeze textul. Pentru că i s-a cerut să facă acest gen de muncă și-a și dat demisia. Pe urmă, ne-am strîns mai mulți.

Credeți că puteți să atrageți publicul ziarelor mari?

V.U.: Dacă gîndești în termeni de marketing, ele au un public pe care trebuie să şi-l cumpere, în pr