Mai mult ca niciodată în istoria  postcomunistă, partidul este în toate şi în tot.  Imaginea oficialităţilor PSD pe ecranele de televiziune, convocate spre a încuraja naţionala de fotbal pe cale de a rata încă o participare la un turneu mondial, este barometrul grotesc al derivei democratice.Există, la nivelul actualului segment ce gestionează  destinele României, o insaţiabilă poftă de control, un apetit pentru extinderea nemăsurată a zonei pe care o deţine şi o administrează, in mod arbtitrar şi netransparent. Iminenta adoptare,prin angajarea răspunderii guvernamentale, a proiectului de lege privind descentralizarea este  punctul culminant  al unei evoluţii istorice şi debutul unei noi epoci, cu mult mai brutale şi mai rapace decât cele anterioare.

Detaliul că o lege de asemenea factură este trecută prin recursul la asumarea răspunderii este, în sine, irelevant pentru Primul Ministru al României şi cabinetul său. În cele din urmă, rostul Camerelor este acela de a fi în acord cu Guvernul, iar rostul Guvernului este de a şti ce este mai bine pentru ţară. Discursurile din vremea opoziţiei, reclamând recâştigarea demnităţii Parlamentului, sunt  amintire.  Maniera de a proceda a actualei puteri împinge la paroxism un precedent constituţional de care  se serviseră şi  cabinetele anterioare.Ca şi în cazul  ordonanţelor de urgenţă, în locul  argumentelor  raţionale ce ar justifica o asemenea strategie se preferă argumentul de forţă al echilibrului de voturi consacrat de urne.

Gestul de angajare al răspunderii este expresia ascensiunii de neoprit a castei de potentaţi locali în numele căreia legiferează şi acţionează puterea USL. Rolul privilegiat al ministrului Dragnea traduce această preeminenţă imposibil de mascat. După ani şi ani de acumulare de resurse materiale şi de capital simbolic, stăpânii de judeţe ai României doresc să îşi vadă statutul  codificat