În anul 1909, Selma Lagerlöf a devenit prima femeie care a primit premiul Nobel pentru literatură. Pentru deosebitele ei merite, Selma Lagerlöf a primit titlul de doctor honoris causa şi a devenit membru al Academiei Suedeze, în 1914.

Selma Lagerlöf s-a născut în Mårbacka, Värmland, pe 20 noiembrie 1858. Conacul părintesc din Mårbacka apare în toate amintirile ei din copilărie. Casa cu etaj, cu acoperişul învelit cu turbă, cu oameni veseli, cuvincioşi şi muncitori, apare uneori prezentată direct în opera sa. Când Selma avea trei ani, s-a trezit într-o dimineaţă cu un picior paralizat, maladie de care nu s-a vindecat complet niciodată. Din acest motiv, Selma nu a mers la cursurile unei şcoli, ci a învăţat acasă.

De mică a citit mult, cărţi de aventuri pline de fantezie, "O mie şi una de nopţi", cărţile lui Walter Scott, povestirile lui H. C. Andersen. Încă de la 15 ani, a început să scrie versuri şi şi-a propus să devină scriitoare. Dorinţa de a-şi face o situaţie şi starea economică precară a familiei a determinat-o, în 1881, să plece la Stockholm, unde a urmat, un an, cursurile unui liceu pentru fete şi trei ani cursurile şcolii pedagogice.

Din 1885 până în 1895, a fost învăţătoare într-o şcoală de fete la Landskrona. În această perioadă, a scris "Gösta Berlings saga" (1891), o carte care a fost foarte rece primită de critică. Faptul acesta se explică prin aceea că Selma Lagerlöf, începând să scrie această carte, a simţit că nu se poate încadra în canoanele literare ale epocii, povestirile ei, atât de intim legate de copilărie şi de adolescenţă, având nevoie de o libertate de expresie asemănătoare cu aceea a legendelor populare.

Doi ani mai târziu, un danez a tradus cartea şi astfel "Gösta Berlings" a ajuns pe masa de lucru a lui Georg Brandes, cel mai autorizat critic literar din vremea sa, iar recenzia favorabilă a acestuia a adus consacra