În fiecare an, pe 21 noiembrie, creştinii ortodocşi şi greco-catolici sărbătoresc Intrarea Maicii Domnului în Biserică, una din cele mai mari sărbători închinate Fecioarei Maria.
Această sărbătoare ne aminteşte de ziua în care s-a împlinit făgăduinţa făcută de părinţii Fecioarei Maria, care au jurat că dacă vor avea un copil, îl vor închina Domnului.
Numită în popor şi Vovidenia sau Ovidenia, acest praznic a fost rânduit de Biserică în amintirea zilei în care, după tradiţie, Sfinţii Ioachim şi Ana au adus pe fiica lor, Maria, în vârstă de trei ani, la templu, unde a rămas până la vârsta de 14 sau 15 ani, ca una care, încă înainte de naştere, fusese destinată Domnului de către părinţii ei.
Maria a fost primită solemn de comunitatea templului, condusă de preotul Zaharia, tatăl lui Ioan Botezătorul. A fost condusă în acel loc sfânt ca să devină ea însăşi „Sfânta Sfintelor” lui Dumnezeu, biserică vie şi templu al pruncului dumnezeiesc care se va naşte din ea.
Amănunte despre această etapă a vieţii Maicii Domnului sunt consemnate într-o apocrifă din secolul al II-lea, cunoscută sub numele de „Evanghelia după Iacov“ sau „Protoevanghelia“. Astfel, la trei ani de la naşterea fetiţei, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana au chemat toate rudele lor din Nazaret, au îmbrăcat-o pe fetiţă cu cele mai bune haine şi au plecat spre templu. Cete de fecioare tinere însoţeau grupul şi cântau, ţinând lumânări aprinse în mâini. La templu a fost întâmpinată de marele preot Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Până la intrarea în templu se urcau 15 trepte şi, potrivit ritualului, iudeii trebuiau să se oprească pe fiecare treaptă pentru a rosti un psalm. Fiind prea mică, părinţii au vrut s-o ajute pe Maria şi să rostească psalmii în locul ei. Fetiţa însă, prin harul divin, a urcat repede singură treptele până sus.
După ce a întâmpinat-o, binecuvântându-o pr