An de an, la 21 noiembrie, creştin ortodocşii sărbătoresc cu evlavie Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, mare praznic împărătesc, în amintirea zilei în care Sfinţii şi Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana au condus-o pe Preasfânta Fecioară Maria la templu, precum făgăduiseră Domnului. “După ce s-au sfătuit cu rudeniile lor ­ explica părintele arhimandrit Cleopa într-una din predicile la această mărită sărbătoare ­, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana au adunat multe copile nevinovate şi curate, de o vârstă cu dânsa şi mai mari din Nazaret, ca să petreacă pe această copilă sfântă până la Ierusalim, cu făclii aprinse în mâini, cu cântări şi cu psalmi. Şi au pornit din Nazaret spre Templul din Ierusalim, cale de peste 150 km, mergând trei zile în şir. Şi era o minune mare şi prealăudată acea dumnezeiască adunare alcătuită din rudele Preasfintei Fecioare Maria. Pe cale cântau mai cu seamă psalmii lui David şi cele ce se potriveau cu această mare taină şi ducere a Maicii Domnului în Sfânta Sfintelor, zicând aşa: «Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.» (Psalm 44, 12).”

Sărbătoarea, după cum ne arată Sinaxarul, s-a făcut într-un chip minunat, şi a fost cuprinsă în Postul Crăciunului, înaintea Sărbătorii Bucuriei, când Cuvântul Lui Dumnezeu S-a pogorât din ceruri, S-a întrupat din Maria Fecioara şi, în noaptea de Crăciun, S-a făcut Om.

La vârsta de trei ani, Sfinţii şi Drepţii Părinţi Ioachim şi Ana au dus-o pe Sfânta Fecioară la Templu, unde a fost întâmpinată de preotul Zaharia. Aici a rămas la Templu doisprezece ani, “cu rară cuviinţă, hrănită cu hrană cerească de către Arhanghelul Gavriil”. După 12 ani, Născătoarea de Dumnezeu, a fost încredinţată lui Iosif, “ca acela să-i fie păzitor şi martor al fecioriei ei şi ca să slujească, atât la naşterea ei cea mai presus de fire, cât şi la fuga ei cea în Egipt şi la întoarcere