O analiză realizată de Liviu Giosan, fondator al Asociaţiei cercetărilor români din pretutindeni, arată că, din 31 de rectori, peste jumătate au cel mult cinci lucrări publicate. Rectorii sunt de părere că este nevoie mai degrabă de competenţe manageriale pentru această funcţie.

Analiza fondatorului Ad Astra (Asociaţia cercetărilor români din pretutindeni), Liviu Giosan, intitulată „Un ministru de şcoală nouă: 2. La ce buni rectorii?“ şi publicată în exclusivitate pe blogul său de pe adevarul.ro, a plecat de la ideea de a verifica dacă rectorii aleşi după noua Lege a Educaţiei, promovata de fostul ministru Daniel Funeriu în 2011, s-au „distins prin excelenţă înainte de a fi aleşi“. Cercetarea bazată pe numărul de lucrări publicate în reviste cotate internaţional, numărul de autocitări şi de citări, adică preluări în lucrările altor colegi cercetători, a vizat 31 de rectori, cei din domeniul ştiinţelor exacte, nu şi cei din domeniile umaniste, cărora nu li se aplică acest tip de instrumente, explică Giosan.

Concluzia: doar 15 dintre ei se pot lăuda cu 10 sau mai mult de 10 lucrări publicate şi foarte puţini cu faptul de a fi fost citaţi în alte lucrări. Rectorii susţin însă că modelul pe care se merge, inclusiv la nivel internaţional, este ca rectorul să fie în primul rând un bun manager, mai degrabă decât un cercetător, în condiţiile în care majoritatea universităţilor se luptă cu fonduri din ce în ce mai puţine.

Analiza realizată de Liviu Giosan cu ajutorul bazei de date ISI Web of Science mai arată că şase rectori nu au publicat niciun articol de cercetare cotat internaţional: Mihai Pascu Coloja, rectorul Universităţii de Petrol Gaze din Ploieşti, Iohan Neuner, de la Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti, Constantin Bungău, de la Universitatea din Oradea, Vali Violeta Ciucur, de la Universitatea Maritimă din Constanţa, Aron Poanta, r