Mă consider un om destul de corect, nu foarte corect, nici cel mai corect, în general. Când este vorba despre bani, însă, sunt cu ochii-n portofel şi cu conştiinţa-n patru să nu uit să plătesc cuiva vreo datorie.
Nu ştiu ce se întâmplă, până la urmă, cu cei care au datorii la Finanţe, care nu declară toate veniturile, care fac evaziune fiscală, care fură, uită sau păcălesc, dar ştiu că ei există.
De un lucru sunt sigură, însă: Finanţele nu se-ncurcă când e vorba de plătit 2 lei impozit pe 2012, pentru venitul în plus, de 40 de lei, obţinut de mine din „drepturi de proprietate intelectuală”.
L-am obţinut în urma publicării unui articol apărut prin preajma zilei de 15 ianuarie – tot fără ştiinţa mea – într-o revistă aparţinând minorităţii ucrainene din România.
Organizaţia respectivă a procedat cât se poate de corect, a luat articolul, probabil, de pe internet, l-a publicat şi a considerat că face 40 de lei.
La fel procedase şi cu un an înainte, în 2011, când un articol asemănător, dar mai amplu, a fost tipărit în aceeaşi revistă fiind „cântărit” la suma de 60 de lei. Din care eu am primit în mână, pe la Paştele din 2012, vreo 35 de lei, după ce plătitorii mei au dat impozit la stat pe acel articol şi au reţinut bani pentru trimiterea mandatului poştal prin care am primit banii.
Numai că, în 2012, an în care figurez cu venitul de 40 de lei, n-am primit niciun leu de la organizaţia respectivă. Cred că mandatul poştal cu banii s-a rătăcit pe drum; oricum, nu contează. Am primit doar, prin luna mai, o hârtie de la reprezentanţii ei, prin care mă anunţau că, în 2011, am realizat venit de 40 de lei pentru articolul din ianuarie şi că au plătit cota lor din impozit.
Nu m-am dus imediat la Finanţe, după ce am primit hârtia, fiindcă habar nu aveam de banii respectivi şi voiam să mă lămuresc vorbind cu cei care mi-au cumpărat fărâ
