Certificatul de naştere al celei mai mari arene constănţene a fost eliberat acum 59 de ani. După o muncă de patru ani, s-a ridicat un stadion care a fost inaugurat oficial în anul 1955, cu ocazia celui de-al doilea meci susţinut de echipa Locomotiva PCA Constanţa în Divizia A.
La finele anilor ’40 din secolul trecut, actualul stadion „Farul” nu exista. În zona unde se află acum, era un teren viran, cu mai multe gropi mari, numite gropile lui Ouatu. Acolo a fost clădită arena. Un tânăr fotbalist pe atunci, Grigore (Gogu) Cojocaru a fost martor la ridicarea stadionului şi cunoaşte multe dintre poveştile sale, cu atât mai mult cu cât a şi jucat apoi pe acest stadion, în Divizia A. Ajuns la 87 de ani, nea Gogu avea 24 de ani în 1950, când îşi aminteşte el că ar fi început lucrările de construcţie. „În acel perimetru erau nişte gropi, vreo cinci-şase, Gropile lui Ouatu. Nu cred că denumirea venea de la cineva anume, din câte ştiu eu aşa li se spunea zonelor denivelate, cu gropi, mărginaşe. Gropile fuseseră făcute de cei de la o fabrică de cărămizi, care luau pământ de acolo. Uzina era amplasată pe locul fostului RATC, iar patron era un grec, Manicatide. În gropi nu erau gunoaie şi nici câini vagabonzi foarte mulţi, aşa că se mai jucau copiii în ele. Nu exista atunci problema câinilor fără stăpân. Pe străzile Constanţei acţionau echipe de hingheri, iar dacă animalele prinse nu erau revendicate de cineva până a doua zi, la ora 12.00, erau eutanasiate. Acum, lângă Complexul Sportiv Farul sunt arena de rugby Mihai Naca şi Clubul Elevilor. Atunci nu era nimic. Era teren viran până jos, la lacul Tăbăcărie. Nu existau actualele străzi Soveja şi Primăverii, ci doar unele drumeaguri. În dreapta, începea cartierul Tăbăcărie, iar în stânga era cartierul Anadalchioi. Mai apoi, lângă lac, au apărut mai multe grădini de legume”, îşi aminteşte Gogu Cojocaru.
„N-a
