de Ana Maria MĂTUŞOIU
22 noiembrie 2013 22:54
0 vizualizari
A-A+
Şi–a pus viaţa în slujba poporului român, preocupându–se îndeosebi de aspectele unei vieţi culturale, politice şi sociale. A fost criticat pentru o atitudine rece, pentru ambiţie, s–a spus despre el că a pendulat de–a lungul vieţii între o existenţă fericită şi una nefericită, dar, Titu Maiorescu, una dintre personalităţile remarcante ale poporului român, este recunoscut, înainte de toate, pentru marile contribuţii pe care le–a avut la dezvoltarea celor trei domenii în care a activat.
Titu Liviu Maiorescu, pe numele său complet, vedea lumina zilei la 15 februarie 1840, în inima Olteniei. S-a perindat prin mai multe oraşe ale ţării în timpul şcolii, stabilindu-se în 1951, împreună cu familia, la Viena, acolo unde a studiat la Academia Tereziană. În această perioadă, Maiorescu, viitor om de cultură, începea notiţele la "Însemnări zilnice", scrieri pe care le va continua până la sfârşitul vieţii, izbutind să umple paginile a 42 de caiete, manuscrise ce astăzi se găsesc în fondul Bibliotecii Academiei Române şi la Biblioteca Centrală de Stat din Bucureşti. În cele 42 de scrieri, vorbeşte despre tinereţe, despre tânărul Maiorescu care iubea ordinea, despre omul ambiţios, dar cu o imensă pasiune pentru cultură, dar, mai ales, doleanţă nemărginită de a se afirma într-o societate despre care credea că îl priveşte de sus. Formarea intelectuală a celui care avea să devină o minte eminentă a poporului român a necesitat o pregătire mult mai intensă. Printre cele mai notabile performanţe se numără faptul că a reuşit să termine şcoala de la Viena ca şef de promoţie, a obţinut la Giessen doctoratul "Magna cum laude", a urmat la Sorbona licenţa în litere şi filosofie, după care a obţinut la Paris, licenţa în drept.
O carieră prodigioasă în 77 de ani de existenţă
@N_
