de N. I. DOBRA
22 noiembrie 2013 23:04
0 vizualizari
A-A+ Sas mi-ar fi plăcut să fiu (în alte vremuri)
2.@n precedentul articol scriam despre primele legi ale saşilor stabilii în Transilvania, ^n general, şi în Sibiu, în special. Vă imaginaţi că nu le-a fost uşor să pornească de la zero, chiar dacă autorităţile maghiare le-au oferit unele înlesniri. Legiuitorii aveau grijă de fiecare amănunt, pentru a nu apărea litigii. Spre exemplu, referitor la dreptul de proprietate al soilor după vechiul drept francon, soţului i se atribuie două treimi, iar soţiei o treime. Deşi soţul reprezintă singur comunitatea conjugală, soţia nu este total exclusă de la administrarea averii comune. Ea avea responsabilitatea cheltuielilor gospodăreşti şi ale ei personale. @ncă din acei ani - şi se pare că se revine - exista posibilitatea încheierii unui contract prenupţial, în care se stabilea că bunurile aduse în căsătorie de fiecare soţ sunt considerate bunuri personale şi pot fi folosite ca atare în timpul vieţii şi transmise prin succesiune în caz de deces. Cadourile de nuntă date de părinţi copiilor trebuiau înscrise faţă de doi martori (Treji!) şi a notarului localităţii în protocol oficial (ca să nu se mai certe şi judece ca acum, la împărţirea banilor şi a darurilor). @ncă o prevedere cam ciudată: dacă unul din soţi dădea ortu popii, soul supravieţuitor rămânea cu gospodăria şi "avea favoarea de a primi rufăria de pat şi masă, care nu se includea la partaj, rămânând văduvului sau văduvei" (Mare ghe`eft).
@ntre obligaţiile saşilor transilvăneni intra şi aceea de a-şi instrui şi educa progeniturile, de a-i sprijini in realizarea unei cariere profesionale, aceştia având dreptul de a face studii în ţară sau străinătate.
O prevedere legală care mi se pare bună, dar nu mai este de actualitate este aceea ca ţăranii să respecte pe toate ogoarele, cu excepţia
