La cei 22 de ani ai săi, Florin Dinjos spune că a câştigat lupta cu drogurile. Urmează bătăliile împotriva SIDA şi a hepatitei C. La Centrul Social "Sfântul Lazăr" a găsit o familie care îl ajută şi îl susţine. Sursa: MARIAN ILIE

Înalt, brunet, cu o minune de ochi albaştri, se aşază pe scaunul din stânga mea. Zâmbeşte. "Câţi ani ai?", întreb. "22" vine repede răspunsul. "Ce-i cu tine aici?" "Aici am ajuns din cauza anturajului". De "prostii", cum le numeşte Florin acum, s-a apucat prin clasa a VII-a. "Eram o gaşcă şi nu ne plăcea matematica. Aşa că ieşeam în curtea şcolii şi fumam". Apoi fumatul nu a mai fost de-ajuns şi băieţii şi-au zis că să încerce ceva mai dur, mai bărbătesc. Heroină. Din curiozitate. "Drogurile mi le procuram din banii de pachet pe care mi-i dădea mama. Apoi, a trebuit să fug deacasă pentru că ai mei aflaseră că mă droghez şi mă tot cicăleau. Mă vedeau înţepat".

După heroină, etnobotanice

S-a lăsat vreme de câteva luni de acest obicei păcătos, după care a trecut pe etnobotanice. "Erau legale". A stat pe stradă. Ca să facă rost de bani fura fier vechi de la depozitele CFR din Chitila. Iniţial, "făcea" cam 60 de lei pe zi: "10 lei se duceau pe mâncare şi pe ţigări, restul pe droguri. 2 pliculeţe pe zi de "pur". Îi dădeau o stare ciudată. Apoi, cele două pliculeţe nu au mai fost suficiente. Trebuia să facă rost de mai mulţi bani aşa că fura mai mult. Se despărţise de băieţii din gaşcă, iar independenţa îi dădea o stare euforică. Alături de droguri. "Dormeam în scări de bloc şi îmi plăcea să fiu curat. Aşa că după ce îmi luam doza mă duceam la baltă, îmi spălam pantalonii şi îi schimbam cu alţii".

Întâmplarea a făcut ca în Gara de Nord, unde îşi fac veacul mai toţi dependenţii, să dea peste un băiat, cândva tovarăş de droguri cu el. "Mi-a spus de Centrul "Sfântul Lazăr". A venit şi aici a rămas de şase luni. "Îmi place că oame