- Social - nr. 230 / 23 Noiembrie, 2013 Apropiindu-ma cu pasi repezi de sfarsit, imi dau seama ca atotputernica si generoasa providenta m-a invrednicit sa traiesc intr-o vreme in care am fost si sunt contemporan cu oameni de valoare, personalitati de seama in spatiul public autohton, multi dintre ei devenindu-mi prieteni, iar altii, modele de viata. Ne este dat in viata sa cunoastem oameni alesi de Dumnezeu, inspirati si condusi numai de El, care se fac cunoscuti prin viata, prin opera si activitatea pe care o desfasoara in mijlocul oamenilor. Personal, daca multumesc in chip deosebit lui Dumnezeu pentru cativa oameni pe care i-am cunoscut, intre acestia se numara, fara indoiala, in primele locuri, Profesorul Univ. Dr. Vasile Dobrescu, de a carui apropiere si prietenie ma bucur de peste 30 de ani si de la care am invatat multe lucruri. Respectat istoric si cercetator, este om de mare caracter, cu o inteligenta sclipitoare si o inima de aur, cu frica de Dumnezeu si dragoste de tara. I se cuvine sa-i acordam toata pretuirea, intrucat, intr-una din zilele acestui an, a implinit 70 de ani, iar acest lucru ne obliga la un popas sarbatoresc, pentru indelungata si rodnica sa activitate in stiinta si cultura noastra. Autorul acestui cuvant omagial nu si-a propus sa analizeze si sa prezinte in detaliu, sistematic, activitatea si opera stiintifica a lui Vasile Dobrescu. Au facut-o si o vor mai face altii, cu competenta si cu profesionalism. Avand privilegiul de a-l fi cunoscut de atata timp, ma voi referi doar la unele aspecte ale personalitatii sale care, cred cu convingere, ii asigura o pozitie remarcabila intr-un coltisor din inima si sufletul meu, si sa-i schitez un portret, evident, prietenos, desenat de cineva care crede ca prietenia este un sentiment fundamental. Intr-o lume dominata de barfe si de vestile rele, propagate insistent pe toate canalele media, a scrie desp