Pentru unul dintre cei mai iubiţi fotbalişti ai „marinarilor” distanţa de la extaz la agonie a fost extrem de scurtă în ziua de 18 mai a anului 1969
Atacantul Constantin Iancu a fost unul dintre răsfăţaţii tribunei constănţene. În meciul de pe teren propriu, cu Dinamo, din sezonul 1968/1969, câştigat de Farul cu 1-0 tocmai prin golul lui Iancu, acesta a avut o nouă evoluţie memorabilă, care l-a apropiat şi mai mult de inimile fanilor. Această partidă avea să fie însă ultima pentru atacant în tricoul „marinarilor”. „Guţă” Iancu a fost luat direct de la stadion de oamenii legii, iar apoi a ispăşit o pedeapsă cu închisoarea.
Întâmplarea i-a surprins şi i-a înmărmurit pe toţi cei de la Farul şi pe suporteri, care nu au contenit mult timp apoi din a comenta incidentul. S-au făcut fel de fel de scenarii în acele vremuri, unele căpătând anvergura unor legende. Pe la colţuri, se şoptea că Dinamo ar fi intervenit la nivelul autorităţilor judeţene constănţene şi ar fi cerut ca atacantul să nu joace în partida directă de pe 18 mai, din etapa a 25-a a campionatului. Asul din mânecă ar fi fost un dosar al lui Constantin Iancu. Comitetul Judeţean de Partid i-ar fi dat însă asigurări clubului Farul că nu e niciun pericol şi că îşi asumă răspunderea, astfel că Iancu să joace. Acesta a evoluat şi a făcut-o cum ştia el mai bine. Dinamo a pierdut meciul, dar şi campionatul, care i-a revenit în acel sezon echipei UTA. Nu avem dovezi care să ateste că Dinamo ar fi fost implicată în ridicarea fulgerătoare, imediat după meci, a lui Iancu, astfel că nu dăm verdicte şi nici nu aplicăm pecetea veridicităţii asupra acestei variante, care a circulat la acea vreme.
Cert este că, în urma unei probleme în care au fost implicaţi doi jucători ai Farului, Constantin Iancu şi Mircea Sasu, într-un cantonament al echipei, la Poiana Braşov, Iancu a făcut apoi puşcă