Oamenii aleargă care-încotro, ca furnicile. Târgul de carte ”Gaudeamus” este ca un muşuroi uriaş, pentru care îţi trebuie doar picioare bune şi ceva bani pe fundul buzunarului. Unii nu vor să-l piardă pe Andrei Pleşu când îşi lansează cartea, alţii vor să-i vadă pe cei de peste Prut, avându-i ca protagonişti pe Mihai Cimpoi şi Valeriu Matei, iar nu puţini umblă după chilipiruri, să cumpere cărţi mari, cu preţuri mici. Aproape să mă calce pe bombeul pantofilor roţile cauciucate ale unui cărucior cu care se merge la piaţă ca să cumperi morcovi, cartofi şi alte alea pentru gura omului. Căruciorul plin-ochi cu cărţi este manipulat de o bătrânică foarte mândră de captura sa. Ca s-o iert pentru că m-a incomodat cu mijlocul ei de transport, femeia îmi arată câteva mostre: Lev Tolstoi, Jules Verne şi alţii – 5 lei (sic!). ”Dar, puteţi găsi cărţi şi cu trei lei”, completează bunicuţa, văzând că rămân înţepenit în mijlocul drumului. ”Unde?” ”Mergeţi întâi la Editura Adevărul, apoi la cei din jur”. Nu e prima dată când mă întâlnesc cu cărucioare de piaţă prin târgurile româneşti de carte, iar pe unii cu un fel de sarsanale, care pun în pericol coloana vertebrală a bietului om ce se încumetă să le transporte. Sunt a doua oară în câteva zile la ”Gaudeamus”, dar de data aceastase produce ceea ce se cheamă ”spartul târgului”. Printre cei care adună cărţi cu nemiluita sunt mulţi tineri. Asta mă bucură. Mă împiedic de ei pe treptele din pavilionul central, unde s-au aşezat să se odihnească, fără să-şi pună sub fund nici măcar un ziar. Unii au început deja să citească din cărţile cumpărate, alţii doar le răsfoiesc, amânînd plăcerea lecturii pentru zilele următoare. Mă uit mai atent la ei. Sunt studenţi, sau elevi, băieţi şi fete, al căror buzunar depinde încă de părinţi. Surprind în treacăt un scurt dialog: ”Tu îţi dai seama? O carte bună costă cât o bere”. ”Mda, şi bere cu ce mai bem