Ar fi fost de aşteptat ca, având în vedere contribuţia şi răspunderile care le reveneau în apărarea, cu mijloace mai mult sau mai puţin licite, a intereselor naţiunii, cei mai importanţi spioni sau şefi de agenţii de informaţii să facă parte din elita acesteia (acei „Herren” la care se referea cancelarul Germaniei Bismarck) sau măcar să aparţină „corpului” său.
De cele mai multe ori aceasta era situaţia, dar există şi excepţii, nu puţine şi nu lipsite de importanţă, care demonstrează că apartenenţa, originea etnică a unor agenţi sau chiar a unor conducătorii a unor servicii de spionaj era alta decât a naţiunii, statului pentru care au acţionat, motivele care au dus la această situaţie fiind din cele mai diverse, aşa cum vom încerca să o demonstrăm.
Şefi de agenţi cu origini străine
Oricât ar părea de surprinzător, o asemenea constatare se referă chiar la conducători ai serviciilor de informaţii din o ţară în care „puritatea etnică” era la mare preţ-Germania.
Deşi a afirmat că familia sa era de origine grecească, Wilhelm Franz Canaris (1887 –1945), conducător al Abwehr-ului, serviciul de informaţii al armatei germane în perioada 1935-1945, investigaţii ulterioare au probat că aceasta provenea din Italia.
Dar chiar adjunctul său, Erwin von Lahousen (1897-1955), avea o origine destul de „amestecată”: se născuse într-o familie aristocratică din Austria cu „rădăcini” franceze.
Tot în Austria se născuse o altă personalitate proeminentă a spionajului german,
Otto Skorzeny (1908 –1975), ofiţer SS, conducătorul unor operaţiuni de anvergură în timpul celui de al Doilea Război Mondial, dar familia sa avea, cum o arată şi numele, origini poloneze.
Se pare că nici originea etnică a primului director al Biroului Federal de Investigaţii al SUA John Edgar Hoover (1895
