Companiile cheltuie peste 2.000 de euro pentru obţinerea documentelor necesare relocării unui singur expat. Suma poate, însă, ajunge şi la 5.000 de euro, incluzând comisioanele agenţiilor de relocare.
Printre factorii care determina creşterea bugetului de relocare se numără ţara de provenienţă a expatului, limba în care sunt redactate documentele sau mutarea întregii familii. Costurile de bază, necesare pentru obţinerea majorităţii documentelor, includ fotografiile pentru documente, publicarea anunţului referitor la locul de muncă vacant într-un cotidian de largă circulaţie, timbrele fiscale sau asigurarea medicală. În această categorie mai intră şi taxele care trebuie achitate la diverse instituţii ale statului român.
De exemplu, pentru obţinerea autorizaţiei de muncă a persoanelor străine, trebuie achitate patru taxe, a căror valoare cumulată depăşeşte 100 de euro: taxa consulară, taxă cerere, taxă de contravaloare a permisului de şedere şi taxă extrajudiciară de timbru. Banii trebuie depuşi la CEC, Trezorerie şi Poşta Română.
Un expat care vine din spaţiul non-european are nevoie de mai multe acte decât o persoană din UE. Pentru procedura de relocare sunt necesare atestatul de recunoaştere a studiilor, autorizaţia de muncă, viza de lungă şedere, urmată de permisul de şedere, care va avea rol de CNP, pe durata şederii în România. Obţinerea acestor acte poate costa până la 600 de euro.
Traducerea documentelor expatului poate creşte, de asemenea, costul relocării. De exemplu, traducerea cazierului judiciar, a diplomelor universitare sau a atestatelor profesionale din engleză sau franceză în română poate costa de trei ori mai puţin decât traducerea aceloraşi documente, din finlandeză, arabă sau chineză. Dacă traducerea acestor documente este necesară înainte ca expatul să ajungă în ţară, se adaugă şi costurile de transport ale actelor. @N
