Despre MOOCs (Massive Open Online CourseS) se vorbeste cu mai multa insistenta de la inceputul acestui an. La Forumul economic mondial de la Davos de la sfarsitul lui ianuarie 2013, o “masa rotunda filantropica” a avut ca tema “Educatia online schimba lumea”.
O fetita de 12 ani, Khadijah Niazi din Lahore, Pakistan a fost invitata sa-si povesteasca experienta de formare online. Avea doar 10 ani cand a urmat un curs de introducere in inteligenta artificiala pe platforma Udacity. Intre altii, la respectiva masa rotunda au participat, Larry Summers, fost presedinte al universitatii Harvard, Peter Theil, finantator in domeniul MOOCs, Sebastian Thrun, co-fondator al Udacity, Daphne Koller, co-fondatoare a platformei Coursera (http://authenticlearning.wordpress.com/2013/01/31/revolutionline-edu/ ).
Daca inainte de Davos 2013, despre MOOCs se auzea mai mult prin cercurile academice, dupa aceea fenomenul a explodat in spatiul public. Exista trei modele principale sau trei nise strategice pe care le vizeaza principalele platforme care au MOOCs ca domeniu de activitate.
Udacity
In ordinea cronologica a aparitiei, prima e reprezentata de platforma Udacity si are ca tinta principala profesorii renumiti, ale caror cursuri sunt dorite de un numar mare de studenti. Infiintata oficial in iunie 2011 de Sebastian Burkhard Thrun, David Stavens si Mike Sokolsky, Udacity isi datoreaza numele sloganului “audacious for you, the student” (“indraznet pentru tine, studentule”).
Cel mai cunoscut dintre fondatorii Udacity este Sebastian Burkhard Thrun, informatician de origine germana, profesor la Universitatea din Stanford, considerat in 2011 al cincilea intr-un top al creativitatii in domeniul afacerilor. MOOCs puse la dispozitie de Udacity sunt in special din domeniile stiintifice (biologie, afaceri, informatica, matematica, fizica, statistica). Succesul Udacity
