de Viorel ANDRIESCU
Fred NUSS
28 noiembrie 2013 23:26
14 vizualizari
A-A+
Paradoxuri în lumea de astăzi? Cu miile! Explicaţii? Cine are timp de ele? Şi cu ce folos, câtă vreme ne-am obişnuit cu cele mai ciudate şi nefireşti contraste, cu diferenţe care se nasc tot mai des, din nebănuite stări ale aceluiaşi, dintotdeauna, verb "a fi". Suntem aceiaşi şi, în acelaşi timp, parcă, diferiţi, de la o zi la alta, semn că trăim într-o adevărată alchimie a paradoxului...
Paradoxul blând
"Avem doi foşti primari printre noi, în Consiliul Local, cum să nu ne înţelegem? Suntem oameni cu experienţă! Colaborăm...", ne declara, cu convingere, primarul comunei Bruiu, Ioan Berghea, la finalul unei şedinţe a aleşilor locali.
Probleme, la nivelul comunei, sunt multe, legate, în special, de lipsa locurilor de muncă şi, tocmai de aceea, oferta familiei Lüscher (Marc Gilbert, elveţian get-beget şi soţia sa, Carmen, născută şi crescută la Bruiu) de a se implementa financiar în proiecte de ordin social, întâmpinată cu neaşteptate rezerve, se înscrie în planul paradoxului... mioritic...
"Vrem, cum să nu vrem, da' de ce în Bruiu, neapărat şi nu în satul aparţinător, Şomartin, că acolo-i loc destul...", se miră cu înţeles edilul şef.
Paradoxul, ca vehicul
"Poşta? Nu merge... De două luni nu mai avem personal... Cum facem de ne descurcăm? La nivelul Primăriei... cu oamenii pe care îi avem... Încercăm să facem faţă situaţiei...", ne asigură primarul rămas fără poştaşi.
Sunt dificultăţi şi dificultăţi, unele de înţeles: "Aici, în zona Şcolii, bate releu', avem semnal la mobil..., dincolo, mai puţin...".
Plecările tineretului la oraş au devenit, de ani buni, "plecările tineretului peste mări şi ţări", în căutarea unei visate bunăstări.
"Aici, ce să facă? Păşuni avem, dar nu-s suficiente. Pe
