Printr-un nou proiect legislativ, Ministerul Sănătăţii încearcă să creeze o „super-agenţie“, care să controleze achiziţiile centralizate din sănătate, dispozitivele medicale, orice investiţie în infrastructură, sistemele informatice şi informaţionale, precum şi proiectele cu finanţare internaţională. În condiţiile politice, economice şi funcţionale ale României, cât şi cum din planul ministerului se poate realiza? Este bine să aibă atâta putere un conducător numit politic? (Dr. A. M.) Am trăit mulţi ani cu impresia că al Doilea Război Mondial, cel puţin pentru Europa de Est, s-a terminat la 31 ianuarie 1943, când feldmareşalul Friedrich von Paulus s-a predat forţelor sovietice la Stalingrad. Nu citisem bine istoria şi nu ştiam că militarii germani şi aliaţii lor români, unguri, italieni, finlandezi şi croaţi fuseseră înfrânţi la 6 decembrie 1941, lângă Moscova, oraşul căruia îi puteau vedea, prin binoclu, sutele de turle, dar în care nu au reuşit să intre. Pe 5 decembrie, Stalin a aflat, de la un spion sovietic din Tokio, că Japonia va ataca Statele Unite, două zile mai târziu, la Pearl Harbor. Asigurat de linişte la Răsărit, a ordonat o ofensivă de care nimeni nu-l credea capabil şi trupele germane au fost împinse înapoi spre (şi în) pământul însângerat al Bielorusiei şi Ucrainei, spaţiu considerat vital pentru transformarea Germaniei în stăpâna lumii. S-a scris mult despre incompetenţa şi aroganţa lui Hitler, Antonescu şi Horthy, dar numai foarte rar că, pe plan organizaţional, Stalin a învins maşina de război a Axei ţărilor „civilizate“. Printre factorii de care a depins victoria Uniunii Sovietice în Operaţiunea Barbarossa a fost şi faptul că trupele sovietice foloseau cartuşe cu un singur calibru, 7,62 mm, pentru toate armele de foc din dotare, pentru fiecare pistol, carabină, puşcă automată şi mitralieră, în timp ce armata germană Publicitate folos