- Social - nr. 234 / 29 Noiembrie, 2013 Revolutia franceza din 1789 si Revolutia romana din 1989 au fost doua revolte populare marcate de spiritul de jertfa si sacrificiu, urmate de adevarate bai de sange in luptele pentru acapararea sau reacapararea puterii, dar cu rezultate total diferite. In timp ce dupa Revolutia franceza s-a deschis, pentru Franta, drumul spre prosperitate, baia de sange de dupa fuga dictatorului roman a deschis, pentru Romania, un drum pe care, cel putin pana in acest moment, il putem cataloga ca dezastru. Fostul partid comunist care, prin gruparea formata in jurul lui Ion Iliescu, si-a insusit calitatea de faptuitori ai revolutiei (culegand si beneficiile de rigoare), a influentat decisiv drumul Romaniei spre dezastru, pentru ca, in cei 24 de ani, sub diferite denumiri sau grupuri, FSN-ul atotputernic nu a lipsit niciodata din vreun guvern postdecembrist. S-a inceput cu dezorganizarea si slabirea puterii institutiilor, s-a continuat cu demolarea a tot ce era construit prin eforturile acestui popor (fara a se pune altceva in loc) si s-a finalizat prin transformarea Romaniei intr-o piata de desfacere pentru produsele straine. Timp de 24 de ani, Romania a trait din vanzari frauduloase, din instrainarea bogatiilor naturale, din imprumuturi sau din pomenile acordate, cu fatarnicie, de catre cei in interesul carora a actionat noua clasa politica. Rand pe rand, au fost falimentate toate domeniile care reprezentau osatura economica a Romaniei. Intreprinderile din domeniile strategice au fost distruse sau aduse la valori insignifiante, marile regii autonome au fost transformate din surse de venit in adevarate gauri negre pentru buget, agricultura a fost distrusa cu tot cu amenajarile sale, restul industriei a fost vanduta la fier vechi, iar pentru exploatarea resurselor naturale, printre cele mai mari din Europa, se incaseaza cele mai mici redevente d