Marea descentralizare aduce beneficii şi dezavantaje, în funcţie de ce parte a baricadei te afli. Dacă eşti la putere, obţii funcţii de directori, posturi pentru apropiaţi, zone de influenţă, iar dacă eşti din vechea putere, pierzi cam tot ce ai avut, asta dacă nu cumva te-ai reorientat şi te-ai trezit peste noapte că eşti pesedist, penelist sau pecist. Mai există şi al treilea caz, să fii la putere, dar să nu iei nimic, fiindcă au luat tot ceilalţi din regiune. Cazul Aradului.
Şopârlica noastră a asistat, zilele trecute, la o discuţie între doi funcţionari cu experienţă în domeniu, care povesteau despre beneficiile marii descentralizări, ce se câştigă şi ce se pierde. Nu numai a descentralizării care va veni, dacă trece de Curtea Constituţională, ci şi a celei începute deja, cum e cazul Finanţelor, Gărzii, Vămilor etc. După cum povestesc oamenii cu pricina şi ne relatează şi şopârlica noastră, după prima rundă a descentralizării, Aradul, sau mai precis USL Arad, nu s-a ales mai cu nimic. Câte un adjunct pe ici pe colo, în rest, pe funcţiile mari numai timişoreni, hunedoreni, bihoreni. E cazul şi la Finanţe, şi la Antifraudă, şi pe la Vămi, şi pe la Mediu, şi pe la Construcţii, şi pe la Drumuri.
Problema nu sunt numai posturile obţine de toate judeţele din regiune, mai puţin Aradul. Problema e că posturile cu pricina aduc şi afaceri, pentru orice fel de firmă, mai puţin din Arad. Dacă vrei să baţi un cui la o instituţie din Arad, vine o firmă din Hunedoara, dacă vrei să schimbi o clanţă la altă instituţie din Arad, vine o firmă din Timişoara. Dacă vrei să schimbi o priză la o administraţie financiară vine o firmă din Bihor, dacă vrei să cumperi o maşină, vine o firmă din Caraş. Că aşa-i la marea descentralizare: unii dau banii (în cazul de faţă contribuabilii din Arad, persoane fizice şi juridice), iar alţii îi cheltuie, adică cei din Timiş, Car
