Într-un sector bancar în care peste o cincime din credite au restanţe mai mari de trei luni, discuţia despre cote de piaţă după stocul total de credite sau după activele bilanţiere devine foarte relativă şi probabil că va veni un moment al adevărului în care să fie dat la o parte balastul, iar clasamentele să se rescrie.

Practic, din 50 de miliarde de euro cât însumează creditul privat din România, aproape 22% reprezintă credite neperformante, adică pentru care nu s-au mai încasat rate de mai mult de 90 de zile, dar în foarte multe cazuri întârzierile depăşesc un an atât pe segmentul corporate, cât şi în retail.

Băncile nu se grăbesc să faţă curăţenie din mai multe motive Ð de la reglementările considerate neprietenoase, la absenţa unei pieţe de valorificare, respectiv la preţurile foarte mici, până la teama de imaginea creată de o contracţie rapidă a bilanţului.

„În România nu există ca în SUA o piaţă secundară a colateralului. Execuţi o garanţie şi n-ai cui să vinzi activul. Apoi, fiecare credit neperformant are un provizion ataşat. Dacă vrei să faci curăţenie în portofoliu dai tot colateralul la zero, dar îţi trebuie bani de-acasă pentru a susţine gradul de acoperire. Este greu să faci o curăţenie rapidă atât timp cât nu există interes la cumpărare“, comentează Cristian Sporiş, vicepreşedinte executiv pe divizia corporaţii a Raiffeisen.

El spune că băncile ţin creditele proaste în bilanţuri şi ca să arate cotă de piaţă, dar de fapt acestea nu reprezintă cotă de piaţă adevărată. „În cel mai bun caz se recuperează 35-40% din aceste creanţe. Dacă dăm la o parte neperformantele vorbim despre un credit neguvernamental curat de aproximativ 40 mld. euro.“

Raiffeisen se numără printre puţinele bănci care continuă să raporteze rate ale creditelor neperformante cu mult sub media pieţei. La jumătatea anului ponderea acestora se situa la nu