de Alexandra CHEŞCU
29 noiembrie 2013 22:17
1 vizualizare
A-A+ 26.200 de suflete număra Sibiul, în anul de graţie 1918. Numărătoarea care a fost făcută în luna aprilie a acelui an se referă doar la populaţia civilă, nu şi la soldaţi şi la cadrele militare, şi o putem găsi scrisă negru pe alb, în "Cronica oraşului Sibiu" a lui Emil Sigerus. Deschiderea Căminului evanghelic de fete, primul dintre evenimentele "mărunte" menţionate de "Cronica lui Sigerus", la 24 februarie, este întâia manifestare din 1918 cuprinsă în lucrarea "cronicarului", când nimic nu părea să prevestească ce avea să se întâmple peste aproximativ nouă luni. În afară de Primul Război Mondial, care oricum era în desfăşurare.
În vara şi toamna anului de mare importanţă pentru românii transilvăneni şi pentru România, Sibiul părea să-şi vadă oarecum liniştit de viaţă, oamenii trăind ca şi până atunci micile lor drame şi bucurii. La 8 iunie, probabil că sibienii au tresărit de mulţumire când magistratul oraşului a distribuit cartele pentru încălţăminte, pentru ca, două luni mai târziu, la 1 august, cei loviţi de război să primească o mână de ajutor. Aceasta a fost întinsă de firma J.B. Misselbacher, care cu ocazia serbării celor o sută de ani de la înfiinţare, donează oraşului 100.000 de coroane, pentru a fi folosite întru ajutorarea sibienilor afectaţi de război. Generozitatea firmei nu s-a oprit însă aici, pentru că instituţiile evanghelice de învăţământ s-au ales şi ele cu 50.000 de coroane, alte 100.000 de coroane ajungând la organizaţia comercială pentru construirea unei şcoli superioare de comerţ.
Deşi toamna a venit la Sibiu aproape firesc, cu o epidemie de gripă ce a izbucnit la 25 octombrie 1918 şi a dus la închiderea şcolilor, cu cinci zile mai devreme, pe 20 octombrie luxul devenea motiv bun pentru introducerea unui nou impozit. Cu